Informație pentru migranți și diaspora din Republica Moldova

Informaţii generale

"Carte de Sejour"/ Permis de şedere
Cetăţenii non-UE care vin în Franţa
Sistemul de sănătate în Franţa
Asigurări de sănătate speciale
Urgenţe
Servicii medicale
Costuri medicale
Opţiunile de cazare

Toţi cetăţenii străini care intră şi locuiesc pe teritoriul francez trebuie să fie în posesia unei vize de intrare şi de şedere valabilă, dacă nu sunteţi scutit de la această cerinţă. Legea privind drepturile străinilor în Franța, adoptată la 7 martie  2016, are drept scop îmbunătățirea integrării străinilor cu drept de stabilire în Franța, atragerea migranților înalt calificați și  lupta împotriva migraţiei ilegale. 
În primul rând, legea generează, după un prim an de ședere legală pe teritoriu, permise de ședere pe mai mulți ani, care vor dura între 2 și 4 ani. Legea creează un nou permis de ședere pentru o perioadă de până la 4 ani menit să consolideze atractivitatea Franței pentru persoanele înalt calificate: "pașaportul de talente". În fine, legea consolidează instrumentele de combatere a imigrației ilegale: creșterea eficienței arestului la domiciliu înainte de înlăturarea străinilor ilegali; aceasta reforma sistemul de soluționare a litigiilor de detenție administrativă, transferarea judecătorului instanței administrative a libertăților și detenție de control (JLD) al legalității deciziei administrative de detenție și prin luarea unei perioade de retenție

Dreptul unei persoane de a trăi şi a lucra în Franţa, depinde de cetăţenia lor, după cum urmează:

• Cetățenii din Uniunea Europeană (UE) şi Spaţiul Economic European (SEE): Toţi cetăţenii UE, cetăţenii SEE şi membrii familiilor acestora au dreptul de a trăi şi a lucra în Franţa fără un permis de ședere sau de muncă. Pentru detalii accesează aici.
• Cetățenii din afara Uniunii Europene: O Carte de Séjour, de asemenea, cunoscută ca un Titre de Séjour, este un permis de şedere cerut de legislaţia franceză pentru orice cetăţean din afara Uniunii Europene care vrea să locuiască în Franţa pentru o perioadă mai mare de trei luni. Pentru detalii accesează aici.

Înregistrarea cetățenilor UE care vin în Franţa 
Următoarele norme care afectează înregistrarea (enregistrement des citoyens européens) cetățenilor UE nou-veniți în Franţa sunt introduse:

Dacă este necesară înregistrarea: 
     - Raportați la Mairie (Primărie) din comuna de reşedinţă (prezentați dovezi de ID şi adresă) în termen de trei luni de la sosirea în Franţa.
      - Vizita este înregistrată şi o "chitanță" (attestation d'enregistrement) se eliberează imediat

O chitanţă emisă de către Mairie (Primărie) serveşte ca o înregistrare a reşedinţei; dacă nu v-ați înregistrat, se va considera că aveți reşedinţa în Franţa pentru mai puţin de trei luni. Înregistrarea este obligatorie, străinii care nu se vor înregistra la Primăria locală (Mairie) achită o amendă de 180 EURO (dacă nu dispun de o viză valabilă sau nu s-au înregistrat din cauza unor evenimente de forță majoră).

Permis de şedere pentru cetățeni UE (lucrător salariat / pe cont propriu) 
Acest lucru este opţional! Depunerea cererii pentru un permis de şedere (titre / carte de séjour) nu este obligatorie. După 5 ani de ședere în Franța puteți solicita drept de ședere permanentă. Cererea poate fi depusă la Prefecture, Sous-prefecture, Mairie sau secţia locală de poliţie, locaţia variază în funcţie de regiune (întrebați la Prefectură), nu există nici o taxă.

Documente necesare: 
      • Document național de identitate sau paşaport valabil
      • Dovada de muncă (declaraţia de la angajator), sau o dovadă a înregistrării activităților pe cont propriu

Membri de familie UE al unui cetățean UE 
Membrii familiei sunt: soţul, copiii sub 21 ani şi părinţii, numai în cazul în care sunt dependenți. Acest lucru se aplică, indiferent de naţionalitatea membrilor familiei. Copiii şi părinţii cetăţenilor UE care sunt înşişi cetăţeni UE şi se stabilesc în Franţa, trebuie să aibă, de asemenea, act de identitate valabil (sau copiii trebuie să fie înregistrați în paşaportul unui părinte). Fiecare membru al familiei trebuie să fie înregistrat la Mairie (Primărie) în termen de trei luni de la sosire. Nu există nici o cerinţă legală de a aplica pentru un permis de şedere.

Membri de familie non-UE al unui cetățean UE 
Soţul non-UE şi copiii sub 21 de ani al unui cetăţean UE în Franţa au dreptul de a trăi şi de a lucra în ţară, dar au nevoie de un permis de şedere (Carte de Séjour). Aceste drepturi sunt acordate și părinților dependenți, dar cerinţele pentru a demonstra dependenţa sunt complexe (solicitați informaţii de la Ambasada Franţei înainte de plecare). 
Cererea pentru rezidenţă trebuie să fie depusă la Prefectură, în termen de două luni de la intrarea în în Franţa. O chitanță (récépissé) este emisă la cerere şi un permis de ședere cu drept de muncă (CE membre de famille, toutes activités professionnelles) este trimis în termen de şase luni de la aplicare. Permisul este valabil pentru o perioadă de până la cinci ani, și trebuie să fie reînnoit cu cel puţin două luni înainte de data expirării. Se eliberează gratuit.

Documente necesare (originale și cel puțin 2 copii): 

• Documente care permit intrarea în Franţa (pașaport și viză)
• Document care atestă relaţia de familie (certificat de căsătorie, certificate de naștere)
• Dovada locuinței (facturile pentru utilităţi, chitanța pentru chirie sau o declaraţie de către un membru al familiei care are reşedinţa legală în Franța
• Dovada de muncă a cetățeanului UE, a membrilor familiei, sau dovada de resurse financiare şi de asigurări de sănătate

Următoarele dovezi pot fi, de asemenea, necesare:

• Detaliile părinţilor, şi numele de fată al mamei vor fi solicitate; aveți informaţiile pregătite
• Pașapoartele membrilor familiei a cetățeanului UE (şi fotocopii)
• Traducerile certificatelor de naştere şi de casatorie, care nu sunt în limba franceză
• Două plicuri ştampilate, și auto-adresate sunt uneori, dar nu întotdeauna, necesare

Definiţii de şedere pentru cetăţenii UE 
Străini în Franţa sunt fie actif – care lucrează, sau inactif – care nu lucrează. Normele se aplică diferit pentru fiecare set şi sunt definite după cum urmează:

1. Actif: Oricine care primeşte un venit în Franţa de la locul de muncă în calitate de salariat sau lucrător pe cont propriu.
2. Inactif: Oricine care nu este implicat în activităţi economice, nu este angajat sau nu desfăşoară o activitate independentă în Franţa. Ei sunt clasificați ca inactif, indiferent dacă aceştia primesc venituri din interiorul sau din afara Franţei (pensie, investiţii sau alte surse).

Actif: drepturile de şedere
Cetăţenii UE au aceleaşi drepturi la muncă şi protecţia muncii ca un cetăţean francez. Pentru a exercita aceste drepturi, un cetăţean UE actif trebuie să fie dovedească că are un loc de muncă. 
Acest lucru necesită: o dovadă de muncă pe cont propriu, sau un contract de muncă sau o scrisoare de la un angajator care confirmă că persoana este angajată. Există o perioadă de grație pentru şomaj timp de şase luni, perioada de după încheierea unui contract de muncă sau de şomaj în urma unui accident la locul de muncă.

Actif: Cerere pentru permis de şedere (carte de séjour), opţional
Un angajat UE sau cetăţeni UE care desfăşoară activităţi independente și care locuiesc în Franţa pentru o perioadă de mai puţin de cinci ani pot aplica pentru un permis de ședere "CE de toate profesiile" (CE toutes activités professionnelles). Acesta poate fi valabil pentru o perioadă de până la cinci ani şi este eliberat pentru durata unui contract de muncă sau perioada anticipată muncii pe cont propriu. Poți depune cererea la Prefectura, sous-prefectura, Mairie locală sau secţia de poliţie de la locul de reşedinţă, e diferit în dependență de departament. Contactați Préfecture departamentală sau Mairie locală pentru a afla informaţii cu privire la locul unde să aplicați.

Documentele necesare pentru depunerea cererii sunt:

• Document de identitate sau paşaport valabil
• Contract de muncă sau o scrisoare de declarație de la angajator, sau
• În cazul activităţilor independente, dovada de înregistrare într-o meserie de la Chambre de Métiers , sau o dovadă de înregistrare într-o profesie de la Chambre de Commerce , sau dovada de înregistrare caProfession Libérale de la URSSAF (Unions de Recouvrement des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales/ Organizații pentru plata asigurărilor sociale și contribuțiilor de prestații familiale).

Documente necesare pentru cererea membrilor de familie:

• Document de identitate sau paşaport valabil
• Document care dovedește relaţia de familie (certificat de căsătorie, certificat de naştere)
• Document care dovedește resursele financiare (contract de muncă, contractul de muncă al membrilor de familie, sau dovada de fonduri şi de asigurări de sănătate)

Nu se achită taxă pentru cererea şi eliberarea permisului de şedere.

Inactif / care nu lucrează (pensionari, studenţi, alții)
Cetăţenii UE care vin în Franţa fără venituri din muncă (cum ar fi pensionarii și studenti) au dreptul de a trăi în Franţa, dar trebuie să demonstreze că dispun de resursele financiare suficiente pentru întreținere şi nu depind de statul francez. 
Acest lucru necesită: o dovadă de pensie pentru pensionari, sau dovada de resurse financiare suficiente pentru întreținere, fără a necesita asistenţă socială sau asigurări de sănătate din Franța. Studenţii trebuie să fie înscrişi într-o instituţie de învăţământ sau de formare profesională şi să aibă dovada de la o bancă franceză a veniturilor lunare suficiente pentru întreținere.

Inactif: Cererea pentru permis de şedere (carte de séjour), opţional
Străinii în Franţa, pentru o perioadă de mai puţin de cinci ani, care nu primesc venituri din muncă, pot aplica pentru un permis de şedere CE Non-Actif. Poți depune cererea la Prefectura, sous-prefectura, Mairie locală sau secţia de poliţie de la locul de reşedinţă, e diferit în dependență de departament. Contactați Préfecture departamentală sau Mairie locală pentru a afla informaţii cu privire la locul unde să aplicați.

Documentele necesare pentru depunerea cererii sunt:

• Document de identitate sau paşaport valabil
• Dovada de asigurare medicală
• Dovada de resurse financiare suficiente pentru întreținerea solicitantului şi membrilor de familie dependenţi în Franţa

Documente necesare pentru cererea membrilor de familie:

• Document de identitate sau paşaport valabil
• Document care dovedește relaţia de familie (certificat de căsătorie, certificat de naştere)
• Document care dovedește resursele financiare (contract de muncă, contractul de muncă al membrilor de familie, sau dovada de fonduri şi de asigurări de sănătate)

Inactif: Cererea pentru permis de şedere pentru studenți, opţional
Un student rezident în Franţa pentru o perioadă mai mică de cinci ani poate aplica pentru un permis de şedereCE étudiant care este valabil pentru o perioadă de maximum un an şi poate fi reînnoit. Poți depune cererea la Prefectura, sous-prefectura, Mairie locală sau secţia de poliţie de la locul de reşedinţă, e diferit în dependență de departament. Contactați Préfecture departamentală sau Mairie locală pentru a afla informaţii cu privire la locul unde să aplicați.

Documentele necesare pentru depunerea cererii sunt:

• Document de identitate sau paşaport valabil
• Dovada de înscriere într-o instituţie de învăţământ
• Dovada de asigurare medicală
• Declaraţia studentului (sau tutorelui lor) care să ateste că acesta dispune de resurse financiare suficiente pentru întreținere (și a membrilor de familie dependenți), în Franţa.
  Țineţi cont de faptul că părinţii unui student nu sunt considerați ca "familie" 
  Nu se achită o taxă pentru cererea sau reînnoirea unui permis de ședere.

Dreptul de şedere permanentă pentru un cetățean UE
Orice cetăţean UE care a avut reşedinţa în Franţa timp de cinci sau mai mulţi ani consecutivi are dreptul la şedere permanentă şi un permis de rezidență şi nu trebuie să furnizeze dovezi de venit sau de muncă. O persoană trebuie să dovedească continuitatea sa de reşedinţă în Franţa pentru o perioadă de peste cinci ani; acest lucru poate fi dovedit prin orice mijloace şi nu este modificat prin absenţe de până la şase luni pe an sau o absenţă de până la un an pentru motive de boală, studiu sau un loc de muncă profesional în altă parte.

Dreptul de şedere permanentă se pierde după ce o persoană nu locuiește în Franţa, pentru mai mult de doi ani consecutivi. 
Permisul de şedere permanentă "CE pentru toate profesiile" (CE séjour permanent, toutes activités professionnelles) este valabil timp de douăzeci de ani şi poate fi reînnoit. Dobândirea acestui card este opţională.

Drepturile de şedere permanentă pentru membrii de familie non-UE 
Membrii de familie non-UE primesc același drept de şedere permanentă ca și cetățeanul UE, în cazul în care au reşedinţa împreună în Franţa pentru o perioadă de peste cinci ani. Cererea pentru un permis de rezidenţă permanentă este obligatorie, şi trebuie să fie făcută cu două luni înainte de data expirării a Carte de Séjour. Noul permis CE séjour permanent, toutes activités professionnelles este valabil timp de zece ani şi trebuie să fie reînnoit înainte de expirare. Cetăţenii din afara UE care au primit dreptul de şedere pe baza căsătoriei lor cu un cetăţean UE păstrează acest drept, în caz de divorţ sau de deces al soţului lor din UE.

Există multe posibilități pentru cetăţenii din afara UE care aplică pentru rezidență in Franța. Acestea depind de scopul pentru şedere (de muncă, de studiu sau de pensionare), durata de şedere planificată, finanţele disponibile şi mulţi alţi factori. Detalii cu privire la cerinţele de aplicare sunt disponibile la Ambasada Franţei în Republica Moldova. 
Persoanele şi familiile non-UE, care intenţionează să se mute în Franţa trebuie să aplice pentru o viză de lungă şedere (visa long séjour) înainte de a părăsi ţara lor de origine. Viza de lungă şedere (visa long séjour) este emisă pentru o şedere care depăşește trei luni în Franţa şi este obligatoriu de a avea această viză, pentru a aplica pentru primul card temporar sau de ședere.

Permise de ședere pentru cetăţeni non-UE 
Există patru tipuri de permise de şedere:
      1. permis de şedere temporară (Carte de Séjour temporaire) valabil pentru o perioadă de maximum un an (poate fi reînnoit) 
         2. permis de şedere "competenţe şi talente" (Carte de Séjour "compétences et talents"), valabil pentru trei ani (poate fi reînnoit)
         3. permis de rezidență (Carte de Résident) valabil pentru zece ani (poate fi reînnoit)
         4. permis de şedere pentru "pensionar" (Carte de Séjour "retraité") valabil pentru zece ani, (poate fi reînnoit)

Permis de ședere temporară (Carte de Séjour temporaire) valabil pentru un an 
Ambasadele Franceze şi departamentele locale de OFII (Office Français de l'Immigration et de l'Intégration) procesează cererile pentru permise de ședere temporară de până la un an. Șederea temporară se înregistrează în paşaport (un card de rezidenţă separat nu este emis) şi certificatele suplimentare necesare eliberate de biroul OFII. Detalii sunt disponibile la Ambasada Franţei în Republica Moldova. 
Străinii nou-veniți pot fi testați cu privire la competenţele lor în limba franceză (scris și oral). Dacă rezultatele nu sunt satisfăcătoare, sunt necesare lecţii de limbă franceză.

Cererea pentru permis de şedere (Carte de Séjour) 
Odată ajunși în Franţa, străinii de peste 18 ani care deţin o viză valabilă pot aplica pentru rezidenţă. Cererea trebuie să fie depusă personal în termen de două luni de la sosirea în ţară, la secţiunea Service des étrangers de la Préfecture, Sous-Préfecture locală (sau la Préfecture de Police, dacă în Paris). 
Sunt necesare următoarele acte: o dovadă de identitate, a situaţiei familiale, adresei şi alţi factori care corespund cu motivul pentru şedere (muncă, studiu, pentru pensionare / altele).

Documentele necesare pentru depunerea cererii sunt: 
Se recomandă să prezentați documentele, în formă originală, cu două fotocopii ale fiecărui element.

• Paşaport valabil
• Viză de lungă şedere valabilă (care este în paşaport)
• Dovada situaţiei familiale (certificat de naştere, certificat de căsătorie, certificatele de naştere ale copiilor dependenți)
• Dovada locuinței permanente în Franţa (factura de energie electrică EDF sau contractul de vânzare a casei (acte de vente) pentru o casa cumpărată în Franţa sau un contract de închiriere semnat pentru adresa franceză)
• Certificat medical recent eliberat de către OFII (Office Français de l'Immigration et de l'Intégration). (Trei fotografii recente (există cabine de fotografiere în majoritatea centrelor comerciale şi prefecturi).

Există o taxă pentru cerere, preţul depinde de tipul de permis pentru care se aplică.

Documente suplimentare specifice unei cereri: 
Cerinţele diferă în funcţie de situaţia specifică a solicitantului. Consiliere iniţială poate fi solicitată de la Ambasada Franţei în Republica Moldova. Puteți să vă adresați la Prefectură sau OFII (Office Français de l'Immigration et de l'Intégration). Documentele necesare includ: 
       - Lucrător: contract de muncă eliberat de angajator
      - Vizitator: document de identitate şi o declaraţie (attestation), semnată de o persoană gazdă / membru de familie; dovada de resurse financiare sau beneficii de pensii; dovada de asigurări de sănătate. 

Notă:

• Detaliile părinţilor, şi numele de fată al mamei vor fi solicitate; aveți informaţiile pregătite
• Traducerile certificatelor de naştere şi de casatorie, care nu sunt în limba franceză
• Două plicuri ştampilate, și auto-adresate sunt uneori, dar nu întotdeauna, necesare
• Orice certificate care nu sunt în limba franceză trebuie să fie traduse de către un traducător oficial (informații de contact sunt disponibile la prefecturi, consulate şi secţii de poliţie)

Odată ce o cerere a fost depusă, solicitantul va primi o chitanţă temporară (récépissé)valabilă timp de trei luni şi poate fi reînnoită. Aceasta permite şederea în Franţa, în timp ce cererea este procesată. Notificarea va fi trimisă prin poştă, prezentați apoi notificarea şi récépissé la biroul guvernamental specificat (Police Municipale, Mairie sau Préfecture) ca să primiți cardul plastic laminat numit Carte de Séjour. Perioada de valabilitate va depinde de diverşi factori în ceea ce priveşte domeniul muncii, studii sau de situaţia familială.

Reînnoirea Carte de Séjour 
Documente similare sunt, în general, necesare pentru o reînnoire ca și pentru cererea iniţială. În plus, o dovadă de asigurări de sănătate sau de înregistrare în sistemul francez de securitate socială (la Carte Vitale or an attestation), poate fi necesară. Documente care dovedesc statutul de familie nu sunt necesare, dar este necesară dovada de fonduri / venit: fie de veniturile din salariu din ultimele trei luni sau declaraţia fiscală din anul precedent. Extrasele de cont din ultimele trei luni pot fi, de asemenea, solicitate. 
Permisele de şedere pot fi reînnoite prin intermediul Mairie (Primăriei) prin prezentarea actelor acolo, sau la Prefectură. Acest lucru depinde de locaţia solicitantului şi de tipul permisului de şedere. Este recomandat să întrebați la Mairie din oraşul de reşedinţă înainte ca să faceți următorii pași, Mairie (Primăria) poate furniza o listă detaliată a documentelor necesare.

De asemenea, sunt necesare:

• Copia paşaportului
• Carte de Séjour şi o copie
• Dovada locuinței (justificatives): chitanțe EDF sau GDF, sau contract de închiriere
• Trei fotografii biometrice (cabine de fotografiere care poartă logo-ul guvernului francez produc fotografii biometrice).

Schimbarea adresei în Carte de Séjour 
Acest lucru poate fi făcut la Prefectură şi ar trebui să fie făcut în aceeași zi. Documentele necesare sunt:

• Copia paşaportului
• Carte de Séjour şi o copie
• Dovada locuinței (justificatives): chitanțe EDF sau GDF, sau contract de închiriere
• Trei fotografii

Un autocolant care arată noua adresă este plasat pe card. O nouă Carte de Séjour nu este emisă; originalul este păstrat până când expiră.

Sistemul de sănătate din Franța este unul dintre cele mai bune din lume, oferind o calitate înaltă a serviciilor şi uşor accesibile în acelaşi timp. Dacă Franţa devine ţara Dvs. de reşedinţă, veţi beneficia de sistemul asigurărilor sociale de stat, care include, de asemenea, asigurări de sănătate.

Şederile de scurtă durată în Franţa
Cetăţeni UE / SEE: Dacă sunteţi cetăţean al uneia dintre ţările UE / SEE, inclusiv România, şi vă mutați temporar în Franţa sau sunteți la începutul unei şederi mai lungi, aveţi în mod automat dreptul la asistenţă gratuită de sănătate în Franţa datortită acordurilor reciproce între ţările UE. 
Cetăţeni non-UE / SEE: Dacă vă mutați temporar dintr-o ţară non-UE/ SEE în Franţa, verificaţi cu agenţia dumneavoastră locală relevantă, dacă există un acord bilateral de care puteți beneficia în Franţa. Acestea acoperă în mod normal, numai servicii de asistenţă medicală de urgenţă limitate şi sunteți sfătuit să obțineți o asigurare privată. Dacă aveţi asigurare privată, asiguraţi-vă că acestea oferă acoperire în Franţa, că au un oficiu local sau un partener, astfel încât să ştiți ce este acoperit (și ce nu!).

Fiind rezident în Franţa
Dacă locuiţi (sau planificați să locuiți) în Franţa, trebuie să vă înscrieți în sistemul francez de securitate socială, care include, de asemenea, asigurări de sănătate. Pentru mai multe informaţii, consultaţi Serviciul public de securitate Socială şi site-ul Asigurărilor de Sănătate - Assurance Maladie en ligne. 
Dacă sunteţi inclus în sistemul francez de securitate socială, dependenții dumneavoastră (soţ, copii sub 20 ani, partener, şi alte persoane dependente care trăiesc cu dumneavoastră) sunt, de asemenea, automat, incluse cu excepţia cazului în care sunt independenţi. Unii studenţi străini ar putea beneficia de servicii speciale de securitate socială pentru studenți. 
Înscrierea la sistemul general francez de securitate socială (cu excepţia anumitor cazuri specifice) conferă drepturi numai pentru acoperire de bază de asigurări de sănătate, care rambursează, de obicei, doar o parte a cheltuielilor medicale.

ÎNREGISTRAREA
Dacă lucraţi în Franţa, angajatorul va completa, de obicei, formalităţile necesare pentru a se asigura că beneficiați de serviciile de securitate socială. Dacă nu, trebuie să obţineți confirmarea că sunteţi angajat în Franţa (déclaration d'emploi) si sa vă înregistrați la CPAM local (Caisse Primaire d'Assurance Maladie). Primăria locală vă va oferi adresa sau o puteţi găsi în Sécurite Sociale din yellow pages locale. În anumite cazuri, va trebui să vizitaţi departamentul de relaţii internaționale de securitate socială, de exemplu, dacă sunteţi pensionar cu o pensie în altă ţară UE. 
Trebuie să furnizați detalii personale, inclusiv numele complet, adresa, ţara de origine, precum şi data şi locul naşterii. Veţi avea nevoie, de asemenea, să prezentați paşapoartele, Cartes Séjour şi certificatele de de naştere ale persoanelor dependente, plus un certificat de căsătorie (dacă este cazul). Posibil să aveţi nevoie de a prezenta și copii cu traduceri oficiale, dar verificaţi mai întâi, deoarece uneori traducerile pot fi inutile. Veți avea nevoie de asemenea, dovada de şedere, cum ar fi un contract de închiriere sau o factură de energie electrică. 
Odată înregistrat, veţi primi un card de înregistrare (Carte Vitale), care arata ca un card de credit şi conţine un cip inteligent (puce). Cardul are numele dumneavoastră şi numărul de securitate socială (No. d'Immatriculation de l'Assuré) imprimat pe partea din față. (Numere de securitate socială sunt eliberate de către l'Institut National de la Statistique et des Études Economiques/INSEE ). Informaţii suplimentare sunt codate în cip, necesare pentru a procesa orice cerere de rambursare sau de servicii. 
Tot în Carte Vitale, care conţine o listă a celor care au dreptul la prestaţii în numele dumneavoastră (bénéficiaires), adică persoanele dependente, este scrisă și adresa biroului unde trebuie să aplicați pentru rambursarea cheltuielilor medicale. (Această adresă este indicată în mod normal, cu litere mici, chiar deasupra numelui şi adresei dumneavoastră şi poate să nu fie vizibilă). Dependenţii includ soţul/soția dumneavoastră (dacă acesta nu este asigurat personal), copiii în întreţinere cu vârsta de 16 ani (sau sub vârsta de 20 de dacă sunt studenți sau incapabili de muncă din motive de boală sau de invaliditate), şi ascendenţii, descendenţii, şi rudele prin căsătorie susţinute de dumneavoastră şi care trăiesc în aceeaşi locuință.
Dacă vă schimbați domiciliul, achiziţionați sau aveți nevoie de a schimba sau transfera beneficiarii sau ați găsit erori în informaţiile cu privire la documentarea dumneavoastră, trebuie să informaţi imediat CPAM local (Caisse Primaire d'Assurance Maladie). Dacă un funcţionar de securitate socială vizitează regulat primăria locală, aţi putea face modificări în înregistrările dumneavoastră şi să puneți întrebări în timpul unei vizite programate. 
Data la care dreptul dumneavoastră la prestaţiile de securitate socială expiră este indicat pe certificat (droits jusqu'au ...). Chiar înainte de sfârşitul anului, atunci când beneficiile dumneavoastră expiră, ar trebui să primiți un nou certificat, împreună cu instrucţiunile despre cum şi unde să actualizaţi cardul. Există aparate în cele mai multe spitale publice şi, în unele primării în care puteţi introduce pur şi simplu Carte Vitale şi să actualizați cip-ul. Alternativ, puteţi prezenta cardul la biroul care vi l-a trimis şi cereți să fie actualizat. Asiguraţi-vă că păstraţi certificatul dumneavoastră într-un loc sigur, vi s-ar putea cere să-l arătați dacă aveţi nevoie de servicii de la un medic practician care nu are legătură cu sistemul de carduri sau a căror calculator nu funcționează.

Contribuții
Contribuțiile la asigurările sociale (cotisations sociales or charges sociales) sunt calculate ca procent din venitul dumneavoastră impozabil, deși pentru anumite contribuții există un nivel maxim de salarizare. Contribuțiile încep de îndată ce sunteți angajat/ă sau începeți să lucrați în Franța și obțineți permisul de rezidență (carte de séjour). Contribuțiile sunt plătite direct la Union de Recouvrement des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales (URSSAF), care are 105 de birouri în toată Franța. Birourile URSSAG colectează contribuții pentru domeniul lor și le trimit la agenția centrală de securitate socială (Agence Centrale des Organismes de Sécurité Sociale/ACOSS ) care distribuie fonduri către diverse agenții beneficiale (ex. CNAF, CNAV, și CRAM). Este posibil să plătiți contribuții lunare (de fapt, plătiți zece rate lunare din ianuarie pînă în octombrie, bazate pe contribuțiile totale estimate; orice ajustare necesară se face în noiembrie sau decembrie); trebuie să aplicați înainte de întîi decembrie pentru plăți lunare din următoarea zi de întîi ianuarie).

Asigurări de sănătate pentru persoanele cu dificultăți 
Statul francez oferă servicii de îngrijire a sănătății pentru toate persoanele care trăiesc în Franța. În unele cazuri, puteți chiar beneficia de programe speciale pentru persoanele cu dificultăți financiare. Dacă nu beneficiați de sistemul din țara dumneavoastră de origine și nu sunteți eligibili pentru sisteme de asigurări sociale de bază (care includ asigurările de sănătate), puteți beneficia de două sisteme specifice de îngrijire a sănătății, Acoperirea de Asigurări de Sănătate Universală / Couverture maladie universelle (CMU) sau Primul Ajutor Medical de Stat/ Aide Médicale de l'Etat (AME).

CMU, Asigurare de sănătate universală 
Rezidenții francezi care nu au o altă asigurare pot fi eligibili pentru CMU (Couverture Maladie Universelle), care oferă asigurare de boală și maternitate în aceeași măsură ca și sistemele generale de securitate socială. Există două tipuri de CMU:

1. CMU de bază (CMU de base): Dumneavoastră plătiți cheltuielile medicale și cheltuielile sunt rambursate în conformitate cu ratele definite. Dacă venitul anual în familie este mai mic de €6,721 acestea sunt gratuite. Dacă sunt mai mari, se plătește un număr mic de contribuții.
2. CMU Suplimentară (CMU complémentaire): Afilierea la CMU suplimentară este gratuită dacă dumneavoastră vă calificați și nu este necesară nici o plată pentru orice cheltuieli medicale (doctori, medicamente prescrise, spitalizare, etc.).

Pentru a fi eligibil pentru oricare din CMU trebuie să aveți:

• rezidență neîntreruptă în Franța de cel puțin trei luni (facturile pentru cazare/telefon/facturi de energie electrică, etc.); Persoanele fără locuință sau într-o instituție temporară ar trebui să contacteze CCAS (Centre Communal d'Action Sociale) local pentru a obține documentația necesară (attestation de domiciliation)
• cartea de identitate națională și/sau pașaportul pentru cetățenii UE/SEE și/sau permisul de ședere (titre de séjour, carte de séjour)
• dovada venitului în familie

Cum să aplicați pentru CMU?
Dumneavoastră trebuie să prezentați cererea la una din următoarele organizații: Caisse d'Assurance Maladie (centrul de asigurare de sănătate de stat), CCAS (Centre Communal d'Action Sociale), Primăria locală (Mairie), Serviciile Sociale locale, cîteva spitale sau alți furnizori de servicii medicale. Cererea trebuie să includă:

• formularul n° S 3710 'Couverture maladie universelle - Protection de base' completat pentru CMU de bază, sau formularele n° S 3711, S 3712 și S 3713 pentru CMU suplimentar.
• copiile buletinelor de identitate pentru toți membrii din familie (cu fotografie pentru adulți)
• dovada de rezidență (pentru cetățenii non-UE/SEE )
• declarația de venituri ale familiei

Dacă cererea este acceptată, veți primi un certificat CMU și o Carte Vitale, care vă oferă accesul la asistență medicală în aceeași măsură ca și sistemul general de securitate socială. Pentru mai multe informații, accesați site-ul CMU (doar în franceză).

AME, Asistența medicală de stat 
AME (Aide Médicale de l'Etat) asigură asistența medicală de bază pentru rezidenții străini ilegali, puteți fi eligibili dacă:

• puteți dovedi că ați locuit în Franța de cel puțin trei luni (ex. o viză expirată, un pașaport expirat, notificare de refuz a cererii pentru azil, înscrierea unui copil într-o școală, facturi de electricitate/gaz, etc.)
• venitul dumneavoastră lunar este sub un nivel stabilit (revizuit anual) pe parcursul celor 12 luni înainte de a solicita AME- nivelul depinde de numărul de persoane din familie și este același ca și pentru CMU suplimentar.

Cum să aplicați pentru AME? 
Trebuie să prezentați cererea la una din următoarele organizații: Caisse d'Assurance Maladie local, CCAS (Centre Communal d'Action Sociale), Primăria locală (Mairie), serviciile sociale locale, unele spitale sau alți furnizori de servicii medicale.

Cererea trebuie să includă:

• Formularul N° S 3720 'Demande d'Aide médicale de l'Etat' completat
• copiile buletinelor de identitate pentru toți membrii din familie (cu fotografie pentru adulți)
• dovada de rezidență (dacă sunteți fără adăpost sau în cazare temporară contactați CCAS (Centre Communal d'Action Sociale ) dumneavoastră local care va furniza documentele relevante
• dovada de venit pentru cele 12 luni anterioare

Dacă cererea dumneavoastră este acceptată, cheltuielile vor fi acoperite timp de un an. Aceasta este reînnoită, dacă continuați să va calificați. Reînnoirea trebuie să fie aplicată cu două luni înnainte de expirarea asigurării. AME înseamnă că dumneavostră nu plătiți pentru cheltuieli medicale (medici, medicamente prescrise, spitalizare, etc.). Nu primiți un număr de securitate socială, Carte Vitale sau asigurare de sănătate în alte state UE/SEE.

Unde să mergeți în cazuri de urgență 
În caz de urgență, nu vă faceți griji pentru problemele legate de asigurare, ci îndreptați-vă direct la cel mai apropiat spital de urgență (urgences). În conformitate cu legea franceză, orice organizație de sănătate, publică sau privată este obligată  să trateze pacienții în situații de urgență, indiferent de statutul lor de asigurare. Cu toate acestea, responsabilitatea de a decide care situație este urgentă îi revine personalului medical.

Numerele de telefon franceze de urgență (gratuit de la orice telefon):

• numărul de urgență generală este 112
• SAMU (ambulanța): apelați 15
• Pompierj (brigade de pompieri): apelați 18*
• Poliția: apelați 17

* Pompierii, sau numele lor deplin Pompiers-Sapeurs – de asemenea acționează ca un serviciu de prim ajutor de urgență. Ei ar trebui contactați primii în orice caz de urgență, ca de exemplu, atunci cînd nu puteți ajunge la un spital de sine stătător.

Medicii și spitalele în Franța 
Dacă sunteți înscris în sistemul de securitate socială franceză sunteți liber să alegeți medicul pe care îl doriți (medic generalist sau specialist, medic-stomatolog, spitale publice, clinici private etc.). Dacă aveți o asigurare privată internațională, verificați unde puteți merge pentru a obține tratament. S-ar putea să fie unități private specifice unde asiguratorul dumneavoastră va acoperi doar tratamentul dumneavoastră.

Cum să alegeți
Mulți doctori și spitale au un acord cu securitatea socială (conventionné), ceea ce înseamnă că taxele sunt stabilite la ratele standard. Verificați dacă personalul medical sau organizația este conventionné înainte sau la prima vizită (clinicile private nu vor fi probabil în acest grup), în caz contrar restituirile de la securitatea socială vor fi mai joase decît în mod normal. În acest caz, chiar și asigurarea privată suplimentară (mutuelle) poate să nu le acopere complet. O sursă bună de medici și centre medicale este pe portalul yellow pages (în franceză și engleză).

Programări
Toate programările sunt făcute prin telefon. Pentru un medic generalist, ar trebui făcute cu 1-3 zile înainte, pentru un specialist pînă la 1-2 săptămîni. Pentru tratament special în spitalele publice timpul de așteptare poate dura mai mult, chiar și cîteva luni.

Farmacii
Sfaturi și medicamente
Pentru medicamentele minore, multe persoane merg la farmaciile locale (Pharmacie). Personalul acestora competent vă poate oferi, de asemenea, sfaturi de încredere, totuși nu substituie un medic pentru probleme mai serioase. Farmaciile au o rețea foarte densă în Franța și sunt ușor recunoscute după crucea verde luminoasă afișată afară.

Orele de lucru
Farmaciile sunt de obicei deschise de luni pînă sîmbătă între orele 9:00 și 20:00. Sunt închise duminica și de sărbătorile publice, totuși mereu va fi măcar o farmacie în fiecare regiune care oferă servicii în afara orelor de lucru (service de garde).

Costuri
Medicamentele tind să coste de obicei mai puțin decît în alte țări europene datorită restricțiilor de preț impuse de stat. Dacă sunteți membru al sistemului francez de securitate socială, medicamentele prescrise sunt parțial rambursate de către acesta. Pe cutie veți găsi o etichetă detașabilă (vignette) pe care o puneți în formularul dumneavoastră de compensare. Procentajul rambursat este după cum urmează: 65% pentru o vignette albă și 35% pentru una albastră. Dacă aveți asigurare suplimentară, aceasta poate acoperi restul sumei. Dacă sunteți înscris la unele sisteme (cum ar fi CMU suplimentar, AME, etc.) nu plătiți nimic pentru medicamentele prescrise. 
Dacă aveți o Carte Vitale și farmacia este conectată on-line cu sistemul francez de securitate socială, plătiți numai o parte care nu este rambursabilă (35-65%). În caz contrar plătiți costul total și apoi trimiteți un formular (feuille de soins) cu vignette/s la CPAM (Caisse Primaire d'Assurance Maladie) local pentru rambursare.
Unele farmacii acum oferă un serviciu de plată terț (Tiers-payant), unde ei acoperă taxa de prescripție și apoi primesc plata cu numele dumneavoastră direct din sistemul de securitate social și de la furnizorul dumneavoastră de asigurare de sănătate suplimentară. Aceasta înseamnă că dumneavoastră nu plătiți nimic atunci cînd luați prescripția dumneavoastră și procesul este mai convenabil. Adresați-vă farmacistului local și brokerului de asigurare de sănătate suplimentară pentru detalii. Pentru informarea dumneavoastră, Franța este destul de restrictivă în distribuția medicamentelor. Multe medicamente (cum ar fi antibioticele) care pot fi disponibile liber în alte țări, în Franța sunt disponibile strict cu prescripție.

Servicii 
Farmaciștii în Franța sunt foarte pregătiți, întrucît ei dețin o diplomă care necesită șase ani de studii universitare. Ei sunt, în general, extrem de competenți în furnizarea tratamentului pentru multe boli comune și medicamentelor. Deși nu subtituie medicii, dacă aveți problem de sănătate, ei vă pot oferi prim ajutor, dacă sunteți bolnav/ă.

Cum să plătiți și să cereți rambursări
Indiferent dacă sunteți asigurat în Franța sau în țara de origine, în general, sunteți obligat să plătiți cheltuielile medicale, pe măsură ce ele apar, de ex. cînd vizitați un medic, cumpărați medicamentele prescrise și pentru teste medicale. Apoi, puteți cere să fiți rambursați de către asiguratorul dumneavoastră de sănătate. 
Un medic generalist poate cere €20-25 pentru o consultație, un specialist €25-30. Taxele vor fi mai ridicate noaptea sau în weekend- vizita la domiciliu, de asemenea, va costa mai mult. 
Tipurile de plată variază: medicii, de obicei, preferă plata prin cec și unele organizații pot să nu accepte bani în numerar. Doar în unele cazuri- cum ar fi unele spitalizări sau dacă sunteți asigurați de pachete de sănătate specifice - dumneavoastră puteți să fiți scutit de plata în avans.

Rambursări
Dacă aveți asigurare de sănătate internațională, trebuie să păstrați cu atenție toate documentele tratamentelor medicale și facturile de cheltuieli în Franța. Faceți copii și trimiteți originalele asiguratorului dumneavoastră, urmărind oricare altă cerință care ar putea solicita contractul poliței dumneavoastră de asigurare. 
Dacă sunteți înscris la securitatea socială franceză, trebuie să trimiteți un formular (feuille de soins) la CPAM dumneavoastră (Caisse Primaire d'Assurance Maladie). Acesta este emis de un medic sau o organizație de asistență medicală. Păstrați o copie a acestui formular în caz că se va pierde. Atunci cînd completați prima cerere, trebuie să includeți detaliile despre contul dumneavoastră bancar, numit RIB (Relevé d'Identité Bancaire) – astfel se va putea face plata. Rambursarea durează de obicei 2-3 săptămâni și puteți verifica on-line pe www.ameli.fr (veți primi acces la informația despre documentația furnizată de către CPAM).
Dacă aveți o Carte Vital și medicul (sau o organizație de asistență medicală) este legat de sistemul de securitate socială, este posibil să plătiți numai partea nerambursabilă în loc de a o recupera după aceea.
Pentru unele costuri medicale (ex. dentale sau proteze ortopedice) trebuie să obțineți în prealabil aprobarea de la CPAM dumneavoastră pentru a vă asigura rambursarea ulterioară.

Nivelul de rambursare
Un procent mare din costurile medicale sunt rambursate atunci cînd sunteți înregistrat în sistemul francez de securitate socială.

Asigurări private complementare
Restul costurilor medicale nerambursate de securitatea socială franceză – numită Ticket modérateur – constituie taxa dumneavoastră. Acesta este motivul pentru care mulți oameni - aproape 85% din populația Franței – aleg să ia o asigurare complementară privată (mutuelle, assurance complémentaire). Această acoperire complementară acoperă parțial sau complet procentul din costurile medicale neplătite de sistemul general de securitate socială. Unii angajatori plătesc pentru unele sau toate acoperirile suplimentare ale angajaților.

Cum să obțineți ajutor financiar pentru cazarea dumneavoastră
Trebuie să verificați cît mai curînd posibil dacă sunteți eligibil pentru ajutor financiar de cazare în Franța. De exemplu, dacă sunteți un student fără venituri semnificative și dispuneți de un permis de ședere valabil, este foarte probabil să puteți beneficia. Sumele pot fi semnificative, deci informați-vă. 
În Franța există un program de locuințe sociale extrem de dezvoltat, dar procedurile pentru a obține o astfel de cazare pot dura foarte mult în timp. Dacă dumneavoastră aveți dificultăți reale, puteți solicita adăposturi de urgență.

Locuințe de asistență socială
Există cîteva tipuri de asistență financiară, disponibile, de obicei, prin (Caisses d'Allocations Familiales), care este fondul francez de asistență de stat pentru familii. Cele mai frecvente sunt APS (Allocation de Logement Sociale) și APL (Aide Personnalisée au Logement). Nivelul de ajutor depinde de venitul dumneavoastră, de tipul de locuință și chiria plătită. În caz de proprietate comună, fiecare individ poate să beneficieze, dar numai pentru partea sa de chirie. Fiecare individ trebuie să aplice separat. 
Pentru mai multe informații, consultați site-ul CAF (doar în franceză) unde puteți să găsiți informații, formulare de cerere și o listă de documente care trebuie depuse odată cu cererea dumneavoastră. Puteți vizita, de asemenea, cel mai apropiat birou CAF, dar fiți conștient că puteți aștepta cîteva ore.

Puncte importante:

1. Pentru a fi eligibil, aveți nevoie de un contract de închiriere cu numele dumneavoastră pe el. Dacă împărțiți un apartament, fiți sigur că pe contract este numele dumneavoastră și chiria plătită de dumneavoastră este în mod clar detaliată.
2. Veți avea nevoie de originalul Certificatului dumneavoastră de naștere (Acte de naissance). În plus, veți avea nevoie de o traducere legalizată (cu numele și prenumele părinților dumneavoastră). Acest document, livrat în Franța pentru cetățeni francezi nu poate fi mai vechi de trei luni. În multe alte țări acesta este emis doar o dată – cînd sunteți născut - și are valabilitate nelimitată. Autoritățile franceze uneori nu acceptă acest lucru, în acest caz, apelați la Ambasada dumneavoastră pentru ca aceasta să certifice documentul dumneavoastră ca avînd o valabilitate nelimitată.
3. Încercați să vă asigurați că urmați toate instrucțiile de pe cerere. Completați toate formularele complet și includeți toate documentele justificative necesare. Deseori se omit anumite acte din lista lungă de documente necesare, deci verificați cu atenție. De asemenea, este probabil că veți găsi personalul CAF foarte inflexibil, care vă va cere să respectați pe deplin chiar și cele mai mici detalii. Fiți răbdători și nu încercați să primiți simpatie de la prietenii francezi, deoarece aceștia vor sublinia că acest lucru este pentru a proteja sistemul generos francez împotriva abuzului.

Locuințe sociale (HLM) 
Statul francez dispune de un program bine dezvoltat de locuințe sociale (HLM, Hébergement à loyer modéré), care este atribuit familiilor cu venituri mici. Pentru a fi eligibil, trebuie să fiți rezident legal în Franța și impozitele dumneavoastră anuale pentru ultimii 2 ani trebuie să fie sub un anumit nivel. 
Aceste locuințe sunt foarte ieftine, dar oferta este limitată. Fiind eligibil, nu este garantat că veți primi o astfel de locuință și disponibilitatea de HLM depinde de regiune. Sunt grupuri care au prioritate (acestea diferă în funcție de département), care de obicei includ persoanele: 
    - persoane evacuate din casa lor, care nu au un loc de a trăi
    - persoane cu dizabilități, familii numeroase, femei însărcinate, persoane tinere care caută prima cazare 
    - persoane obligate să se mute din cauza muncii lor
    - persoane cu dificultăți financiare neprevăzute. 
Procedura pentru a obține cazare poate fi foarte lungă, mai ales dacă nu faceți parte din grupul prioritar. De exemplu, în Paris, aceasta poate dura ani. Cererile trebuie să fie făcute simultan la Prefectura de Poliție locală, la HLM locală sau la Primăria locală din regiunea unde doriți să vă mutați.

Cazarea de urgență 
Centrele de Readaptare Socială (CHRS) există în orașele mari pentru a oferi cazări de urgență persoanelor fără loc de trai. Totuși, vă recomandăm să luați în considerație acest lucru doar dacă sunteți disperați și aveți dificultăți grave.

Piaţa muncii franceză
Permise de muncă
Contracte
Condiţii de muncă
Categorii de muncă pe cont propriu
Recunoaşterea diplomelor
Căutarea unui loc de muncă
Locuri de muncă pentru străini
Securitatea socială pentru angajaţi

Ca şi în multe ţări europene, în Franţa, majoritatea forţei de muncă se află în prezent în sectorul serviciilor. Din restul, aproximativ 20,5% sunt angajați în industrie şi 2,7% în agricultură. Există aproximativ 700.000 imigranți UE si 4.4 mln. de imigranţi non-UE care se află în Franţa. Aproximativ 44% din forţa de muncă este formată din femei. Şomajul se situează între 9 şi 11% (cu aprox. 4% de şomaj pe termen lung). În 2017 era de 9,8%. Franţa are un sistem generos de securitate socială, care este susţinut de impozite înalte. În plus, există şi concedii mandatate și constrângeri pentru salariul minim. Codul Muncii Francez este unul din documentele-cheie care reglementează piaţa muncii franceză.

Statele UE / SEE 
Cetăţenii din statele UE / SEE (Uniunea Europeană, Islanda, Lichtenstein şi Norvegia), nu au nevoie de un permis de muncă pentru a deţine un loc de muncă, a desfășura o activitate independentă sau a iniția o afacere în Franţa.

Statele Non-UE/ SEE
Toţi cetăţenii non-UE/ SEE au nevoie de un permis de lucru şi de un permis de ședere. Pentru acestea se poate aplica în acelaşi timp, dar ele sunt interdependente. Tipul de permis necesar depinde de activitatea planificată şi de durata sa (muncă temporară sau pe termen lung). Pentru resortisanţii elveţieni există un acord special între Franţa şi Elveţia, care face cererea pentru un permis de muncă simplă, totuși cetăţenii elveţieni încă mai trebuie să urmeze cu regularitate procesul de solicitare a vizei.

Tipuri de permise de muncă
Permisele de muncă (autorisation de travail), au diverse forme. Ele pot fi eliberate ca permise de şedere, care dau dreptul de a lucra în Franţa, sau ca un permis de muncă specific (în acest caz, însoţit de un paşaport şi / sau vize).
Dacă deţineţi un permis de rezidență permanentă (carte de résident, CR) în Franţa, aveţi dreptul de a lucra în Franța.
Dacă deţineţi un permis de şedere provizoriu (autorisation provisoire de séjour, APS) sau viză de scurtă şedere (visa court séjour), trebuie să aplicați pentru un permis de muncă (autorisation de travail). Lista documentelor necesare pentru obținerea unui permis de muncă poate fi accesată aici.

Dacă veți avea succes, veţi primi unul dintre următoarele:

1. Permis de şedere temporară (carte de séjour temporaire, CST), precizând tipul de activitate permisă, cum ar fi "angajat" (activité salariée), "angajat pe cont propriu" (activité non salariée), "ştiinţific"(scientifique), "profesie culturală şi artistică"( profession artistique et culturelle) sau "comerciant"(commerçant), precum şi unde o puteți efectua (de exemplu: France métropole, Ile-de-France, etc.)
2. Permis de muncă temporară (ATP, Autorisation provisoire de travail). Acest lucru se aplică doar în anumite cazuri, de exemplu, atunci când angajatul rămâne în statul de plată al unei companii de peste mări (Detaché status)
3. Contract de muncă sezonieră (contrat de travail saisonnier), care va defini tipul de muncă, localizarea şi termenul de valabilitate.

Permisele de ședere temporară "în scopuri personale sau de familie" (vie privée et familiale) oferă, în cele mai multe cazuri, dreptul de a lucra oriunde în Franţa, fără limitări (există unele excepţii, cum ar fi pentru resortisanţii din Algeria, Tunisia şi Maroc), în timp permisele pentru "vizitatori" (visiteur) nu oferă dreptul la muncă şi va trebui să faceți o cerere separată pentru un permis de muncă.

Cum funcţionează
Pentru a angaja un cetăţean non-SEE, în special pe termen lung, o companie trebuie să demonstreze că nu există un candidat SEE calificat și interesat de poziţie. Nu este imposibil de a îndeplini aceste condiţii, dar unele firme mai mici pur şi simplu nu doresc să facă acest efort, deoarece nu duc lipsă de candidaţi şi procesul de aprobare poate dura 4-6 luni.

Societatea care doreşte să vă angajeze ar trebui să publice mai întâi locul vacant la Pole Emploi, agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă. Dacă nici un rezident francez calificat nu aplică, dosarul de cerere va fi prezentat la DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), Direcţia Departamentală a Muncii și Formării Profesionale .

Pentru a lua o decizie, DDTEFP va examina cererea, ţinând cont de calificarea, experienţa dumneavoastră şi situaţia locului de muncă în Franţa. În cazul în care decizia este pozitivă, DDTEFP va informa compania dumneavoastră, precum şi prefectura şi OFFI  (Oficiul pentru migrări internaționale). În acest moment procesul dumneavoastră de "introducere" în Franţa va începe. Aceasta include o examinare medicală, fie în ţara dumneavoastră sau în Franţa, eliberarea vizelor în cauză (dacă este necesar), precum şi eliberarea unui permis de şedere temporară. În cazul în care decizia este negativă, DDTEFP va informa compania dumneavoastră despre decizia şi motivele sale. Pentru unele profesii acest proces este mult mai uşor, cum ar fi pentru experţi ştiinţifici sau în tehnologii informaţionale!

Dacă aveţi un permis de şedere temporară, care nu vă dă dreptul la muncă (vizitatori, studenți), puteţi aplica pentru o schimbare de statut. Aceasta este de obicei mai ușor decât începând de la zero. Aplicați în mod direct la prefectura locală (services des étrangers). Prefectura va transmite cererea dumneavoastră la DDTEFP, care va examina legalitatea şi condiţiile de şedere în Franţa, precum şi profilul şi situaţia locului de muncă în domeniul în care sunteți calificat.

Condiţiile de angajare ar trebui să fie specificate într-un contract de muncă scris (Contrats de travail). Există cinci tipuri principale de contracte:

1. Contract permanent full-time - CDI (Contrat à durée indéterminée): Acest contract nu are o durată determinată de muncă. Există, de obicei, o perioadă de probă de 3 luni de la începutul muncii. Acest tip de contract prevede un loc de muncă foarte stabil, deoarece este destul de complicat şi costisitor de a concedia un angajat.
2. Contract pe durată determinată full-time - CDD (Contrat à durée déterminée): Acesta este un contract full-time, cu o perioadă determinată de muncă. Nu există nici o perioadă minimă, dar de obicei este de 9 luni. Acesta poate fi reînnoit doar pentru aceeaşi perioadă ca şi contractul iniţial. Lungimea maximă permisă de a lucra cu un CDD este de 18 luni, după care trebuie să înceteze sau să fie transferată într-un CDI. Aproximativ 70% din contractele noi în Franţa sunt CDD, în principal din cauza dificultăţilor şi costurilor asociate cu concedierea persoanelor cu CDD.

3. Contract de muncă temporară (Contrat temporaire): condiţiile contractuale sunt practic aceleaşi ca și pentru un CDD. Principala diferenţă este că există trei părţi implicate, angajatul, agenţia de muncă şi firma angajatoare. Companiile pot angaja doar un salariat temporar pentru exercitarea unei activităţi pe termen scurt (misiune). Nu există nici o lege pentru a preveni angajarea unei persoane în mod direct de către o companie, deşi acest lucru poate însemna că trebuie să plătească o taxă la agenţie.

4. Contract part-time (Contrat de travail à temps partiel): Munca part-time este considerată a fi mai puţin de 80% din orele de lucru legale sau contractuale. Deşi numărul minim de ore de lucru nu este specificat în mod legal în sectorul privat, un minim de 60 de ore/lună sunt necesare pentru a beneficia de prestaţiile de securitate socială. Pentru locurile de muncă din sectorul public sau cele într-o industrie cu ore limitate de lucru, orele de lucru part-time trebuie să fie 50-80% din orele dintr-un contract full-time.

5. Muncă intermitentă (Le travail intermittent): Acest tip de contract este folosit mai ales pentru muncă sezonieră, cum ar fi culesul strugurilor sau munca în industria turismului.

Modificări ale contractelor de muncă
Angajatorul dumneavoastră vă poate propune schimbarea unei condiţii în contractul de muncă: cum ar fi locaţia, programul de lucru sau salariul. Dacă angajatorul dumneavoastră are în vedere modificarea pentru motive economice (care rezultă din factori economici sau modificări tehnologice în afacerile companiei), el trebuie să vă informeze de acest lucru printr-o scrisoare recomandată (lettre recommandée avec accusé de réception).

În scrisoare de regulă, se indică, că aveţi o lună de la data primirii pentru a informa angajatorul dumneavoastră de refuz. În caz contrar, se consideră că ați acceptat modificarea. Dacă refuzați, angajatorul poate apoi să continue, ceea ce va însemna în mod normal să vă concedieze sau să vă propună un compromis. Aveţi dreptul să sesizați şi să cereți compensaţii de concediere dacă aveţi peste durata minimă a serviciului.

O reducere a numărului de ore contractuale de lucru în baza unui acord colectiv nu constituie o modificare de contract individuală. Dacă refuzați o astfel de modificare, concedierea dumneavoastră este o concediere individuală care nu se bazează pe motive economice.

Salarii, orele de lucru şi concedii
Salariile (salaires) în contracte sunt, de obicei, declarate ca salariu anual brut (salaire annuel brut). Ele constau din toate prestaţiile, în numerar şi cele primite în schimbul activităţii desfăşurate.

Nivelurile salariale sunt stabilite prin acord între angajator şi angajat la un nivel stabilit de comun acord. Cele mai multe companii fac plăţi suplimentare într-un singur salariu (sau ambele) pentru două luni (de obicei, luna decembrie pentru Crăciun şi iunie pentru vară). În acest caz, aceste salarii suplimentare (numite al 13-lea și al 14-lea salariu) sunt incluse în suma totală a salariului brut anual. Sistemele de partajare a profitului și bonusurilor în baza productivității sau performanţei devin tot mai frecvente în Franţa.

Salariile sunt de obicei plătite, cu câteva zile înainte de sfârşitul fiecărei luni. Ca angajat, veţi primi în mod normal, salariul net de deduceri (salaire net) pentru:
    - Taxe pentru securitate socială obligatorii: cum ar fi CSG (contribuţie suplimentară în ajutorul celor defavorizaţi) şi CRDS (contribuţie pentru rambursarea asigurării sociale
    - Taxe opţionale: cum ar fi contribuţiile de asigurări mutuale, contribuţiile la pensii sau asigurări de viaţă.

Unele momente despre salarii

• În Franţa, există un salariu pe ore minim garantat numit SMIC (Salaire Minimum Interprofessionnel de Croissance). Un angajat nu poate fi plătit mai puţin decât acest nivel. SMIC brut în 2018 este de 9,88 euro pe oră; pe lună pentru fiecare 151.67 ore lucrate (sau 7 ore în fiecare zi a lunii) (la acest nivel de salariu, aproximativ 23%). SMIC este revizuit în fiecare an pe 1 iulie.
• Unele profesii şi tipuri de muncă sunt reglementate prin acorduri colective. În cadrul acestor acorduri sunt specificate nivelurile de salariu minim, dreptul la concedii medicale şi orele suplimentare sau neregulate de lucru (cum ar fi munca de noapte, duminica şi sărbători publice).
• Companiile sunt obligate să se angajeze în negocieri de plăți anuale. În funcţie de dimensiunea companiei şi de sectorul în care operează, acest proces se poate produce în diferite feluri, de la discuţii individuale la negocierile sindicale.

Orele de lucru
Orele de lucru legale (Temps de travail), în Franţa, sunt fixate la 35 de ore pe săptămână. Regula de 35 de ore se aplică tuturor angajaţilor, cu excepţia celor cu condiţii speciale de muncă, cum ar fi reprezentanţii de vânzări, directori, manageri de societate cu răspundere limitată, îngrijitori în clădiri rezidenţiale şi personalului casnic. Există multe alte excepţii, astfel încât principalii beneficiari sunt lucrătorii manuali şi cei în organizaţii mari.

35 de ore nu este un maxim obligatoriu pentru o săptămână de lucru, dar un punct de referinţă pentru calculul orelor suplimentare deoarece toate orele suplimentare de lucru trebuie să fie remunerate. Utilizând legislaţia ca un ghid, companiile sunt libere să introducă propriile practici de ore de lucru sau programe part-time. Unele profesii şi industrii fac acorduri colective.

Orele suplimentare sunt, de obicei, plăţile stabilite prin acorduri colective, dar ele trebuie să fie plătite cu cel puţin 10% în plus/oră. Dacă nu există vreun acord, orele suplimentare se achită la 25% în plus/oră pentru primele 8 ore şi apoi la 50% în plus/oră.

Săptămâna de lucru este de luni până vineri. Ziua de lucru depinde de companie, sectorul său, cultura corporativă, mărimea şi locaţia în Franţa. Orele de lucru sunt, în general, de la 8:30 - 09:30 la 17:30-19:00. Există, de obicei, o oră pentru masa de prânz, dar nu există o tendinţă de a lua mai puțin masa de prânz şi a finisa mai devreme.

Introducerea sistemului de 35 de ore pe săptămână a făcut multe companii să fie mult mai flexibile referitor la orele de lucru. Unii au pus în aplicare un program 8 ore/zi cu după-amiaza de vineri liberă, în timp ce alţii au stabilit timpul de lucru de la 10:00-16:00. Locurile celor de la conducere au mereu tendința de a fi mai flexibile, de multe ori ziua se începe mai târziu (10:00 sau mai târziu), prânzul mai lung şi apoi se termină la 20:00-21:00 sau mai târziu.

Concediu anual (Congés annuels)
Toţi angajaţii au dreptul la două zile şi jumătate de concediu plătit pentru fiecare lună lucrată. Acesta oferă, practic 5 săptămâni de concediu pe an (pentru că sâmbăta nu este luată în considerație ca "zi lucrătoare"), care pot fi luate pe parcursul unei perioade specificate sau în acord cu angajatorul (uneori, vacanța, poate fi luată numai după un an întreg de muncă).

Zilele de vacanță sunt acumulate anual în perioada 1 iunie și 31 mai, care să fie apoi luate în perioada următoare. Oficial, acest lucru înseamnă că, dacă începeți să lucrați la 1 aprilie, puteţi lua doar 5 zile libere în perioada 1 iunie- 31 mai (de exemplu, câte 2.5 zile pentru luna aprilie şi mai). Unii angajatori sunt flexibili în acest sens şi acest lucru ar trebui specificat direct atunci când se negociază condițiile de muncă. De obicei, "flexibilitate" înseamnă zile luate "în avans" (par anticipation).

Următoarele sunt considerate ca perioade de lucru: concediu plătit, concediu pentru a compensa orele suplimentare, concediu din motive familiale, suspendarea muncii din cauza accidentelor sau bolilor profesionale, concediu de maternitate sau paternitate, concediu de adopţie, concediu de formare profesională şi perioadele de serviciu militar. Legea muncii dictează anumite limite cu privire la modul în care concediul poate fi luat, cum ar fi:

• numărul de zile de concediu luat nu poate depăşi 24 de zile lucrătoare
• angajatul trebuie să ia cel puţin 12 zile lucrătoare de concediu
• concediul anual care durează mai mult de 12 zile lucrătoare poate fi împărţită de către angajator cu acordul angajaţilor, ei fiind informați cu cel puţin o lună înainte
• a cincea săptămână de concediu trebuie să fie luată separat de concediul anual (de obicei august)

Concediul de maternitate (Congé de maternité)
Toate mamele au dreptul la un minim de şaisprezece săptămâni de concediu de maternitate plătit. Până la şase săptămâni din alocaţie pot fi luate ca concediu prenatal (repos prenatal), care este luat înainte de data naşterii estimată (la date présumé), iar restul ar fi concediul postnatal (repos postnatal). Puteţi alege să scurtați concediul, dar opt săptămâni (dintre care şase sunt postnatale) sunt obligatorii. În sectorul privat, după al treilea copil, un angajat poate solicita un concediu de maternitate mai lung: 18 săptămâni înainte de data naşterii şi 26 după. În cazul în care data naşterii este după data estimată, concediul prenatal se prelungeşte automat, dar concediul postnatal rămâne acelaşi.

În timpul concediului de maternitate, angajaţii primesc plăţi din sistemul de securitate socială. Cele mai multe companii au de asemenea, acorduri colective (conventions collectives) referitor la plata în continuare a salariului de către angajator în cursul perioadei de concediu de maternitate.

Concediu de paternitate (Congé de paternité)
Toţi tații au dreptul la concediu de paternitate de 11 zile (18 de zile pentru gemeni sau mai mulți). Concediul trebuie să fie luat în zile consecutive în termen de patru luni de la naştere. Angajatorul trebuie să fie informat cu cel puţin o lună în avans. Acest lucru poate fi combinat cu cele trei zile de concediu acordate atunci când se naşte un copil.

Concediu medical (Arrêt de travail pour maladie)
Un medic poate prescrie concediu medical pentru un angajat, prin eliberarea unui formular de concediu medical (un avis d'arrêt de travail). Angajatul trebuie să-l completeze şi să-l trimită în termen de 48 de ore:
       - la agenţia de securitate socială (secţiunile 1 şi 2 ale formularului de concediu medical)
      - angajatorului, sau la oficiul respectiv în caz de şomaj (punctul 3)

Angajaţii cu concediu medical sunt obligaţi:
      - Să nu lucreze în timp ce beneficiază de prestaţii de boală
     - Să respecte orele autorizate pentru a ieşi din casă (specificate de medic, de obicei, 10:00 - 12:00 şi 16:00-18:00 în toate zilele)
     - Să solicite autorizaţie dacă doresc să stea într-o reşedinţă diferită

Sărbători publice (Jours fériés)
Există unsprezece sărbători publice naţionale în Franţa:
1 ianuarie , Anul Nou (Nouvel an, Jour de l'An)
Lunea Paștelui în martie sau aprilie (Lundi de Pâques)
1 mai,  Ziua Muncii (Fête de travail)
8 mai,  Ziua Victoriei – sfârșitul celui de-al doilea război mondial (Fête de la liberation)
Joia de Înălțare a Domnului, joia a șasea după Paști, de obicei în mai (Ascension)
Lunea Rusaliilor (Cincizecimii), lunea a doua după Înățarea Domnului, în mai sau iunie (Pentecôte)
14 iulie, Ziua Bastiliei, Ziua națională (Fête Nationale)
15 august, Adormirea Maicii Domnului (Assomption)
1 noiembrie, Ziua Sfinților (Toussaint)
11 noiembrie, Ziua Armistițiului 1918 (Fête de l'Armistice)
25 decembrie, Crăciunul (Noël)

Atunci când sărbătorile naţionale cad într-o marţi sau joi, angajaţilor , în general li se permite să faire un pont şi să ia ziua luni sau vineri liberă, pe care apoi o vor recupera într-un weekend lung (multe companii nu lucrează în aceste zile). Există, de asemenea multe sărbători academice (naţionale şi regionale) în cursul anului. Acestea pot afecta, de asemenea, afacerile de zi cu zi, şi astfel poate fi util să le ştiţi, chiar dacă nu aveţi copii la şcoală.

Angajații pe cont propriu pot fi incluși într-una din următoarele categorii:

• Freelance (Profession libérale): pentru profesionişti, cum ar fi consultanţi, traducători, contabili, doctori, avocaţi, arhitecţi, artişti, etc, care pot să lucreze fără angajați (cu excepţia unui secretar sau asistent).
• Artizan (Artisan): pentru meşteşugari sau profesii manuale, cum ar fi instalatori, electricieni, etc. Dacă intenţionaţi să angajazați lucrători sau să faceți o investiţie semnificativă, este mai bine să vă gândiți la înfiinţarea unei companii.
• Comerciant (Commerçant): vânzător, etc

Tipuri de companii
Dacă doriţi să creaţi o companie, aveţi posibilitatea de a alege din mai mult de 10 structuri diferite. Cele mai importante sunt următoarele:

• Afacere individuală (IE, Entreprise individuelle): o structură simplă, o persoană responsabilă fără cerință de capital şi cu administrare simplă.
• Parteneriat (SNC, Société en Nom Collectif) minim 2 parteneri, cu cerinţe de capital minim.
• Societate cu Răspundere Limitată (SARL, Société à Responsabilité Limitée): structura cea mai comună pentru întreprinderi mici şi mijlocii, pentru 2-50 acţionari. Există, de asemenea, o versiune pentru societate cu răspundere limitată a unui partener (EURL, Entreprise Unipersonnelle à Responsabilité Limitée). Nu există cerinţe minime de capital (ceea ce înseamnă că puteţi înființa teoretic o societate cu răspundere limitată cu 1 euro!).
• Societate pe acțiuni (SA, Société Anonyme): Structura cea mai comună pentru afaceri mari. Minim şapte acţionari şi un capital de 37,000 €. Jumătate din capitalul subscris trebuie să fie în numerar (sau în natură), privind crearea şi cei cinci ani ulterior de la fondare. În plus, există o societate pe acțiuni simplificată cu un acționar (SASU, Société par actions simplifiée univpersonnelle) şi una cu 2-7 acționari (SAS, Société par actions simplifiée), ambele aceleași cerințe de capital minim.
• Birou de marketing (Bureau de Liaison): acestea sunt folosite în principal de către companiile străine înființate în Franța – le puteți folosi pentru activitatea de marketing şi de dezvoltare a afacerilor, dar nu pentru comerţ.
• Filiala (Succursale) este un sediu secundar al unei companii mai mari, care poate efectua afaceri în numele societăţii principale.

Unde pot găsi mai multe informaţii?
Informaţii complete referitor la crearea unei întreprinderi în Franţa sunt furnizate de către APCE (Agence pour la Création d'Entreprise), Agenţia de stat pentru crearea afacerilor . Aceasta include informaţii cu privire la structurile juridice, sistemele de impozitare, procedurile de creare a unei companii, aspectele de securitate socială, ajutoare financiare şi de asistenţă disponibile, şi unde puteți obţine alte informaţii. Site-ul are, de asemenea, o mare parte din conţinutul său disponibil în limbile engleză, germană şi spaniolă. 

O altă sursă bună de informaţii şi date de contact sunt camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile care sunt deosebit de active în Franţa. Site-ul principal al camerelor de comerț și industrie este doar în limba franceză. Multe dintre CCI locale, regionale au site-uri proprii. Un bun exemplu este Paris, disponibil în limbile franceză şi engleză, pe site puteți vedea informaţii referitor la crearea unei afaceri şi sfaturi practice.

Când aveți nevoie de o transcriere oficială?
În unele sectoare recunoaşterea calificărilor dumneavoastră este vitală pentru a vă permite să vă exercitați profesia. Există două scenarii de bază, în funcţie dacă profesia este reglementată sau nereglementată de UE.

Profesii nereglementate
În acest caz, oricui este permis să facă acest lucru, angajatorul îşi bazează decizia pe experienţa şi calificarea candidatului. Certificatele de studii eliberate de către Ministerul Educaţiei prin intermediul birourilor de învăţământ (atunci când deveniți rezident în Franţa), pot fi, probabil, folosite pentru a furniza informaţii către angajator, dar ele nu au nici o valoare juridică.

Profesii reglementate
Profesii acoperite de o directivă sectorială (medici, asistente medicale, medici stomatologi, moaşe, medici veterinari, farmacişti şi arhitecţi): cetăţenii UE cu diplome din ţările lor îşi pot exercita profesia în mod liber într-un alt stat membru - dar ar putea fi necesar să aveți certificatele autentificate de către asociaţia dumneavoastră profesională, în funcţie de profesie. Pentru cetăţenii din afara UE, verificaţi la asociaţia franceză profesională relevantă sau cu cea din ţara de origine.

Profesii care nu sunt acoperite de o directivă sectorială: Aceste profesii necesită formare profesională şi calificare specifică în Franţa. Acestea sunt adesea profesiile din sectorul de sănătate, drept, arhitectură, transport, etc. În acest caz, diploma trebuie să fie recunoscută de către un organism oficial. Pentru mai multe informaţii contactaţi un departament al guvernului relevant sau asociaţia profesională (de ex: arhitecți; avocaţi;  medici).

Puteți obţine informaţii detaliate de la Camera Franceză de Comerţ şi Industrie (CCI), în ţara de origine şi/sau în Franța la locul de reşedinţă (găsiți datele de contact ale CCI franceze).

Unde puteți căuta locuri de muncă în Franţa
Căutarea unui loc de muncă poate fi o sarcină frustrantă și dificilă în Franţa. Ca şi în cele mai multe locuri, multe angajări se fac prin conexiuni personale şi reţele de absolvenți. O reţea eficientă este o modalitate foarte bună de a afla despre oportunităţi. Metodele tradiţionale prin ziare, internet şi agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sunt folosite frecvent în Franţa, dar sunt multe locuri de muncă care sunt ocupate în baza relațiilor și contactelor. De multe ori posturile vacante nu sunt anunţate public, dar se suplinesc cu persoane care au contacte în cadrul companiei.Administraţia franceză dispune de o rețea mare de agenţii pentru ocuparea forţei de muncă. Cele mai importante sunt:
       Pôle emploi - agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă. Ea are un număr mare de birouri în întreaga țară. Acestea oferă locuri de muncă manuală şi pentru cei necalificaţi.
         APEC, (Agence pour l'Emploi de Cadres), agenţia naţională franceză pentru ocuparea forţei de muncă de profesionişti şi directori.

Au pair
Un "au pair" este angajat să aibă grijă de copii. Înțelegerea uzuală ține de cazare gratuită, alimentare şi de o indemnizaţie mică în schimbul grijii față de copii şi, uneori, ajutor cu alte treburi casnice. Avantajul principal este învăţarea limbii fiind în contact cu ea de zi cu zi şi folosi timpului liber pentru a întâlni persoane. Familiile care acceptă un băiat sunt rare, experiența cu copii mai este cerută şi din cauza vizelor, cetăţenii UE au, de obicei, un avantaj. Durata de serviciu este un minim de 2 luni şi o perioadă de maximum 3 ani.

Responsabilităţi şi cerinţe tipice

• a vorbi destul limba pentru comunicarea de bază de la început cu copiii
• a se scula la timp pentru a pregăti copiii pentru grădiniţă / şcoală şi a-i însoți
• a se juca cu copiii
• a organiza și a le oferi mesele
• a deretica camerele lor şi locurile de joacă
• a sta cu ei în unele seri

Responsabilităţile familiei

• a acorda sarcini de lucru la un maxim de 25-35 de ore pe săptămână
• a oferi un minim de 2 zile (2 x 24 ore) libere în timpul săptămânii
• a nu trata au pair-ul ca o servitoare de casă neplătită
• a asigurarea o cameră personală
• a plăti o alocaţie săptămânală (de obicei, în jurul valorii de 60 €)
• a înregistra au pair-ul la medicul de familie

Următoarele organizaţii fac legătura dintre familii şi au pair - de obicei, vor cere o taxă de înregistrare familiei şi/sau au pair:
         IAPA (International Au Pair Association)
        IAPO (International Au Pair Organisation)
       AFJE (Accueil Familial des Jeunes Etrangers)
       Căutare AuPair

Locuri de muncă sezoniere în agricultură
Se estimează că peste 120.000 de străini vin în Franţa în fiecare an pentru a ajuta cu munca sezonieră şi intensivă, cum ar fi culesul fructelor și strugurilor. Sezonul strugurilor este de 4-5 săptămâni, în septembrie/octombrie (în funcţie de timp şi de regiune), cel al altor fructe poate fi din mai până la începutul lunii noiembrie. Este relativ uşor de a obţine un permis de muncă temporară pentru a face acest lucru legal (acest lucru este de multe ori făcut ilegal). Munca este grea şi salariile sunt mici. Mulţi oameni vin înapoi an după an în aceleaşi locuri, deci poate fi dificil de a obţine un loc de muncă.

Industria turismului
În sezonul de vară, există multe oportunităţi în industria turismului. Găsirea unui loc de muncă temporară în luna august, mai ales în Paris şi în alte locuri pline de turiști, tinde să fie mai uşoară pentru că mulți francezi de asemenea pleacă în vacanţă. Hoteluri, restaurante şi alte servicii alimentare sunt locurile cele mai comune pentru muncă. În funcţie de experienţă şi calificări, locurile de muncă includ: dereticatoare, chelner/chelneriță, bucătar, casier şi recepţioner.

Asigurare pentru angajaţi, studenţi şi pensionari
Cetăţenii UE / SEE, inclusiv cetăţenii din România, sunt de obicei asigurați în Franţa de către sistemele din ţara lor de origine. Dacă aveţi de gând să fiți rezident în Franţa, trebuie să vă înregistraţi în sistemul de securitate socială.
Cetăţenii non-EU/SEE trebuie să aibă un permis de ședere pentru a fi eligibili pentru o asigurare socială din Franţa.

Inițiere în sistemul francez de securitate socială
Există mai multe scheme în Franţa (régimes obligatoires), va trebui să vedeți din ce categorie faceți parte:

• schemă generală (régime générale) pentru angați, acoperind peste 80% din populație
• scheme autonome (régimes autonomes) pentru profesii pe cont propriu, nu în domeniul agriculturii
• scheme agricole (régimes agricoles) pentru agricultori
• scheme speciale (régimes spéciaux) pentru categorii specifice, cum ar fi funcționarii publici

Securitate socială pentru angajaţi
Când începeți să lucrați în Franţa, noul dumneavoastră angajator vă va înregistra la URSSAF (Union de Recouvrement des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales) . Această instituţie gestionează atât sistemul de securitate socială cât şi asigurările de şomaj. Angajatorul vă va înregistra, de asemenea, pentru contribuţiile de pensii. Contribuţiile la sistemul de securitate socială se bazează pe câştigurile dumneavoastră prin intermediul deducerilor automate din salariu. Acestea sunt împărţite între contribuţiile din partea dumneavoastră şi a angajatorului.

Odată înregistrat, veţi primi un certificat de afiliere la sistemul de securitate socială cu numărul de securitate socială şi Carte Vitale. CPAM local depinde de locul de reşedinţă. Găsiţi on-line CPAM local (Caisse Primaire d'Assurance Maladie), care va fi interfaţa dumneavoastră cu sistemul de securitate socială. Schema generală acoperă toți salariaţii şi angajații similari (care nu sunt în regimurile speciale, cu condiţia că contribuţiile lor sunt actualizate). Dependenții (soți și copii) sunt asigurați în mod automat. Lucrătorii străini detaşaţi în Franţa de către un angajator al cărui sediu înregistrat se află în afara ţării nu sunt de obicei supuși schemei generale. Această categorie de lucrători menţine propriul sistem de securitate socială, cu excepţia cazului în care provin dintr-o ţară care are un acord bilateral cu Franţa.

Asigurare de sănătate
De îngrijire a sănătății: Toți rezidenţii legali în Franţa, şi anume angajaţii, şomerii, pensionarii şi dependenții acestora, au dreptul să beneficieze de sistemul francez de asistenţă medicală. Achiți  pentru tratament, şi apoi ceri o rambursare. Vi se întoarce înapoi un procent din sumă, în funcție de tipul de tratament (variind de la 100% pentru tratament de urgenţă până la 65% pentru un curs de antibiotice).

Alocații zilnice: persoanele angajate (care au contribuit la sistemul de securitate socială) primesc de obicei 50% din salariul mediu brut zilnic din peste trei luni precedente, atunci când sunt bolnavi. Aceasta începe din a patra zi de absenţă de la locul de muncă. De obicei, angajatorii continuă să plătească toată suma sau o parte din salariu şi să primească în mod direct restituiri pentru alocaţia zilnică de la securitatea socială.

Prestaţii de maternitate
Îngrijire a sănătății: 100% din toate costurile legate de sarcină şi naştere sunt acoperite. Aceasta include toate costurile pentru tratamentul prescris în perioada prenatală şi postnatală, inclusiv: cheltuieli medicale, farmaceutice, de spitalizare si de examinare.

Alocații zilnice: Toate angajatele gravide au drepturi la o indemnizaţie zilnică în timpul concediului de maternitate. Suma depinde de salariul mediu zilnic în cursul celor trei luni înainte de a pleca. Concediul de maternitate durează minimum de şaisprezece săptămâni. Până la şase pot fi luate înainte de data estimată (la data présumée), ca concediu prenatal (repo prenatal). Daca bebelușul întârzie, concediul se prelungeşte în mod automat şi nu este dedus din totalul. Restul din şaisprezece săptămâni sunt luate ca concediu postnatal(repo postnatal). Angajatul poate decide să scurteze concediul de maternitate, dar opt săptămâni sunt obligatorii (şase fiind după naştere). După al treilea copil un angajat poate obţine un concediu de maternitate mai lung: 18 săptămâni înainte de data naşterii şi 26 după.

Accidente industriale şi boli profesionale
Această asigurare acoperă accidentele în drum spre / de la locul de muncă şi boli profesionale. Angajatorul dumneavoastră ar trebui să fie informat cât mai curând posibil, cu informaţii complete, precum şi numele / adresele de martori ai evenimentului (dacă este cazul).

Îngrijirea sănătăţii: Costurile medicale şi farmaceutice, de spitalizare, aparate şi proteze sunt toate gratuite (cu excepţia cazurilor în care acestea depăşesc ratele aprobate). Formarea profesională sau de reabilitare funcţională poate fi, de asemenea asigurată.

Alocații zilnice: Se plăteşte din prima zi de incapacitate de muncă. Este egală cu 60% din salariul brut pe zi, pentru primele 28 de zile, şi până la 80% după prima zi (în limitele definite de securitate socială).

Pensii: Dacă rămâneți permanent sau în totalitate în incapacitate de muncă, aţi putea fi eligibil pentru a primi o pensie. În caz de deces, partenerul dumneavoastră (în unele cazuri, copiii sau părinţii decedatului), pot beneficia de pensie. Pensiile şi indemnizaţiile se plătesc, chiar dacă vă mutaţi, ulterior, într-un alt stat UE.

Asigurare de invaliditate
Această asigurare compensează reducerea capacității  de muncă şi pierderea consecutivă a veniturilor. Poate fi acordată pe o bază temporară şi revizuit în orice moment. Pentru a fi eligibil trebuie să îndepliniți următoarele condiţii:
(1) să aveți o dizabilitate de cel puţin două/treimi;
(2) vârsta sub 60 de ani - dacă mai în vârstă, se aplică sistemul de pensii pentru bătrânețe;
(3) să fiți înregistrat şi ați contribuit la sistemul de securitate socială - în mod normal, pentru mai mult de 6 luni;
(4) să fiți dispus să efectuați orice examinare medicală necesară.
Această asigurare vă oferă dreptul de a primi o pensie calculată pe baza unei medii a celor 10 ani cu venit anual cel mai înalt. Dacă aveți un loc de muncă plătit, această pensie se achită la 30% din această medie. Dacă nu aveți un loc de muncă plătit, pensia este egală cu 50% din această medie. Pensia poate fi mai mare dacă aveţi nevoie de îngrijire de către o  parte tetra  zilnic. În plus, aveţi dreptul la rambursarea de 100% din toate costurile de îngrijire a sănătății.

Asigurare de bătrânețe și văduvie
În principiu există două tipuri de prestaţii de asigurare pentru bătrânețe, contributive, (inclusiv pensiile de bătrânețe) şi non-contributive.

(a) Pensii contributive
Pensie pentru bătrânețe: Nu puteți fi selectat automat - cererile de pensii ar trebui să fie prezentate cu şase luni înainte de data pensionării. Pensiile sunt calculate în funcţie de vârstă, durata carierei (stagiul de muncă), nivelurile salariilor şi contribuţiile aferente. Vă puteţi retrage la vârsta de şaizeci de ani şi timpul de bază al calificării este de 37.5 ani de muncă - dacă aveţi mai puţin de aceasta, pensia este ajustată în sens descrescător. Puteţi face contribuţii suplimentare (până la echivalentul a trei ani) pentru a creşte valoarea pensiei finale.

Pensie pentru văduvie: Acordată pentru văduvi/văduve în vârstă de mai mult de 55 de ani, poate fi de până la 54% din pensia soţului decedat. Este o pensie bazată pe dovada mijloacelor (pension de réversion). Există, de asemenea, o pensie pentru văduvi / văduve pentru persoanele cu dizabilitate permanentă (pension de veuve ou de veuf) care nu prevede o cerinţă minimă de vârstă. Pensiile pentru non - cadre (angajaţi non-executivi) sunt gestionate de CNAVTS (Caisse Nationale d'Assurance Vieillesse et de Travailleurs Salariés).

(b) Pensii non-contributive
Aceasta este o alocaţie în care următoarele criterii sunt luate în considerare:
(1) de peste 65 de ani - sau 60 în cazul de incapacitate de muncă;
(2) rezident în Franţa;
(3) venituri sub un anumit nivel;
(4) salariat sau angajat pe cont propriu pentru o anumită perioadă minimă de timp. 
Tipuri de beneficii includ: îndemnizaţia pentru mame (allocation aux mères de famille), de pensie suplimentară, pensie viageră (secours viager), pensie de bătrânele şi alocaţia suplimentară furnizată de către fondul de solidaritate a bătrânilor (pentru persoanele cu veniturile cele mai mici). Informaţiile pot fi obţinute de la FSV (Fonds de Solidarité Vieillesse).

Deces
Asigurarea de deces prevede plata unei sume de bani pentru întreţinerea unei persoane dependente, la data decesului lor. Plata se acordă soţului/soției, cu excepţia cazului în care sunt divorţaţi sau separaţi, atunci poate fi atribuită copiilor sau părinţilor. De obicei, este echivalentă cu 90 de zile de plată de bază. Revendicările ar trebui să fie depuse împreună cu un certificat de deces, cartea de asigurare a persoanei decedate, un atestat al salariului său, un certificat de familie (fiche familiale d'état civile) şi, dacă este cazul, documentele care atestă dependenţa de decedat.

Pensie suplimentară
Pensiile pentru bătrânețe de bază sunt completate de pensia suplimentară (obligatorii pentru toate persoanele angajate). Contribuţiile de pensii suplimentare şi toate pensiile executive (cadres) produc "punctele de pensionare", care reflectă durata muncii, nivelul salariului, şi contribuţiile. Aceste puncte sunt multiplicate cu un factor (ajustat anual) pentru a calcula cuantumul pensiei reale. Puteți crește în continuare suma de pensii cu o poliţă de asigurare suplimentară (de asigurare mutuală sau privată).
Pensia suplimentară este gestionată de ARRCO (Association des Régimes de Retraités Complémentaires) – puteți găsi informaţii (în limba franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană şi portugheză).
AGIRC (Association Générale des Institutions de Retraite des Cadres) gestionează pensiile atât de bază cât şi cele suplimentare pentru directori (cadres) şi include aproape 50 de instituţii de pensionare.

Lucrători pe cont propriu
Dacă sunteți un lucrător pe cont propriu, trebuie să vă abonaţi la régime autonome, să vă înregistraţi la URSSAF (Union de Recouvrement des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales ) şi să achitați toate plăţile necesare. Asigurarea de sănătate este furnizată de un agent de asigurare specializat în cadrul CANAM (Caisse National d'Assurance Maladie des Professions Indépendants ). Trebuie, de asemenea, să contribuiți la fonduri de pensii şi de invaliditate – sub CNAVPL (Caisse National d'Assurance Vieillesse des Professions Libérales ). Artiștii pe cont propriu (designeri, scriitori, fotografi, ilustratori, compozitori de muzică), al căror venit depinde mult de dreptul de autor, ar trebui să înregistreze la AGESSA (Association pour la Gestion de la Sécurité Sociale ).

Protecţie contra șomajului
Cum să obţineţi bani dacă vă pierdeţi locul de muncă
Dacă lucrați în Franţa şi ați devenit şomer, trebuie să informați imediat autorităţile.
În primul rând, înregistraţi-vă la ASSEDIC, agenţia franceză de şomaj, şi apoi vizitaţi Pole Emploi, agenţia naţională franceză pentru ocuparea forţei de muncă. Fiecare agenţie ar trebui să vă facă o programare cu un consilier care va examina situaţia dumneavoastră şi vă va ajuta să căutați un loc de lucru.

Veţi primi o îndemnizaţie de şomaj (se plătește prin ASSEDIC), în baza următoarelor condiţii:
     - nu ați devenit şomer prin propria decizie
    - aţi plătit cel puţin 6 luni de contribuţii pentru asigurări sociale în Franţa, în timpul celor 22 luni precedente
    - aveţi mai puţin de 60 de ani
    - sunteţi capabil de lucru, din punct de vedere fizic.

Îndemnizaţia se plăteşte timp de 7 luni (în cazul în care aţi lucrat cel puţin 6 luni pentru ultimele 22 luni) sau pentru 22 luni (dacă aţi lucrat cel puţin 14 luni în ultimii 2 ani). Îndemnizaţia lunară, de obicei, începe de la 50% din salariul obţinut anterior şi scade în timp. Pentru a o primi, aveţi nevoie pentru a fi în căutare activă de lucru şi puteți fi solicitat să furnizați dovezi în acest sens.

Dacă părăsiți Franţa după ce ați pierdut locul de lucru şi nu v-ați înregistrat în căutarea unui loc de muncă, nu veţi beneficia de prestaţii. Acest lucru nu este întotdeauna în cazul în care plecați în altă ţară UE / SEE; după ce ați lucrat acolo pentru perioada minimă obligatorie a țării, s-ar putea să aveți dreptul la prestaţii care să ia în considerare timpul lucrat anterior în Franţa. Înainte de a părăsi Franţa, obţineți un formular U1 (anterior E301) completat (care enumeră perioadele utilizate pentru calcularea prestațiilor de şomaj).

Venind dintr-un alt stat UE / SEE
Dacă veniţi dintr-un alt stat UE/SEE pentru a căuta un loc de muncă în Franţa, aţi putea a primi prestaţii de şomaj. Acest lucru depinde de situaţia dumneavoastră personală:

Ați lucrat într-o ţară UE / SEE, dar nu ați primit nici o prestație de şomaj acolo.
O regulă generală este că ultimul stat UE / SEE, în care ați lucrat, plăteşte prestațiile de şomaj. Prin urmare, trebuie să lucrați cel puţin o zi din Franţa pentru a avea dreptul să fie luată în considerare perioada de muncă în alt stat UE/SEE. Calculul prestaţiei se va baza pe ultimul salariu francez, dacă ați lucrat timp de cel puţin patru săptămâni - altfel un salariu de referinţă este utilizat.

Ați primit prestații de şomaj într-un stat UE / SEE
Trebuie să vă înregistraţi în Franţa în căutarea unui loc de muncă (la o agenție ASSEDIC în locul dumneavoastră de reședință în Franţa) în termen de şapte zile de la concedierea în alt stat UE / SEE. Ar trebui apoi să primiți prestații de şomaj în Franţa (pentru o perioadă de maximum trei luni), dar cererea dumneavoastră poate lua ceva timp - deci asiguraţi-vă că aveţi bani pentru a acoperi cheltuielile de trai. La sfârşitul celor trei luni (sau înainte), vă puteţi întoarce la ţara în care aţi primit anterior prestații de şomaj şi să cereți să le primiți din nou. Dacă nu vă întoarceți în termen de trei luni, ați putea pierde beneficiile în statul de origine din UE / SEE.

Ați demisionat de la locul de muncă într-un stat UE / SEE pentru a urma soțul/soția (sau partenerul/a), care și-a găsit de lucru în Franţa 
Această demisionare ar trebui să fie considerată ca o cauză legitimă de șomaj. Deci dumneavoastră veți avea dreptul de a primi prestații de șomaj, cu condiția că contribuțiile anterioare sunt suficiente.

Sistemul educațional francez: informație generală

Sistemul şcolar francez

Sstemul educațional finanţat de stat este susţinut de o reţea globală de şcoli private, inclusiv mai multe şcoli internaţionale. Aproximativ 15 la sută din copii frecventează şcolile private franceze, cele mai multe dintre care sunt școli co-educaţionale de zi (învăţământul este aproape exclusiv co-educaţional). Standardele de învăţământ superior sunt doar medii, cu excepţia notabilă a elitei grandes écoles, care sunt printre cele mai bune instituţii de învăţământ din lume.

Învățământul în Franţa este obligatoriu între vârstele de 6 şi 16, şi şcolile de stat sunt complet gratuite de la grădiniţă până la universitate (şcolile gratuite de stat au existat în Franța de peste un secol), dar există și dreptul de a educa copiii la domiciliu .

Asociaţiile părinte-profesor sunt frecvente (dacă doriţi să vă alăturaţi, alegerile sunt de obicei în luna octombrie), şi reuniunile părinte-profesor, unde părinţii pot discuta despre situația școlară a  copilului cu profesorii, au loc în mod regulat. Dacă aveţi o problemă, trebuie să contactaţi mediatorul școlar local.

Metodele de învăţare, de înscriere şi vacanțe
Sistemul şcolar de stat în Franţa diferă considerabil de sistemele școlare, de exemplu, în Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii, mai mult în ceea ce priveşte învățământul secundar.

Ministerul Educației Naționale este responsabil de cea mai mare parte a sistemului de învăţământ de stat francez, care împarte ţara în 28 de regiuni sau districte (académies), fiecare dintre care este un grup de mai multe départements conduse de un administrator (recteur) şi anexat la cel puţin o universitate.

Académies stabilesc curriculum-ul şi examinările (toate şcolile din aceeaşi académie au aceleași întrebări la examen), şi un grad înalt de consultare asigură că standardele variază foarte puţin între regiuni. Deşi statul oferă o mare parte din finanţare pentru sistemul de învăţământ francez, în ultimii ani o parte din responsabilitate a fost transferată în regiuni (pentru lycées) şi departamente (pentru collèges).

Elevii, de obicei, merg la grădiniță şi şcoli primare din apropiere, deşi frecventarea şcolii secundare de multe ori presupune parcurgerea distanţelor lungi. Una dintre consecinţele depopulării zonelor rurale în ultimii ani a fost închiderea numeroaselor şcoli, ceea ce a dus la necesitatea copiilor să se deplaseze departe la şcoală, deşi în majoritatea zonelor există serviciul de transport cu autobuzul şcolar.

Țineţi cont de faptul că numerotarea claselor în şcolile franceze de stat diferă în mod considerabil de sistemele din SUA şi Marea Britanie. În locul numerătorii de la 1 la 12, clasele franceze încep cu clasa a 11-a la vârsta de şase ani şi se încheie cu prima clasă, urmată de classe terminale, ultimul an al unui liceu secundar (lycée), la 17 sau 18 ani. În cazul în care elevii rămân clasa la liceu, ei sunt deseori nevoiți să repete un an de studii (redoubler), deşi acest lucru este rareori la grădiniţă sau în şcolile primare datorită introducerii unui sistem mai flexibil de cicluri.

Înscrierea la școală
Informaţii despre şcolile într-o anumită zonă pot fi obţinute de la serviciul de informaţii al şcolilor (service des écoles), la primăria locală. Dacă doriţi să înregistrați copilul dumneavoastră înainte de a ajunge în Franţa, ar trebui să scrieți la Inspecteur d’Académie al département în care planificați să locuiți, cu detalii despre vârsta copilului, şcolarizarea anterioară şi nivelul de cunoaştere a limbii franceze.

Pentru a vă înscrie copilul la o şcoală franceză, trebuie să completați  un "fişier de înscriere" (dossier d’inscription), la primăria locală (pentru şcolile primare) sau la serviciul școlar rectorat (pentru şcolile secundare) şi trebuie să prezentați documentele enumerate mai jos. Veți primi apoi un formular de înregistrare pe care va trebui să-l prezentați la şcoală.

• Certificatul de naştere al copilului dumneavoastră sau un paşaport, cu o traducere franceză oficială (dacă este necesar). În cazul în care copilul dumneavoastră s-a născut în Franţa, trebuie să prezentați registrul familiei (livret de famille) sau certificatul de naştere (extrait de l'acte de naissance).
• Dovada de imunizare. În Franţa, imunizările sunt înregistrate în cartea de sănătate a copilului (carnet de santé), care este emisă pentru părinţi atunci când un copil se naşte. Când ajungeţi în Franţa, veți primi uncarnet de santé de la mairie locală pentru toţi copiii de vârstă şcolară.
• Dovada locuinței sub forma unei facturi de energie electrică sau telefonice pe numele dumneavoastră. Dacă nu aveţi nici o factură, un contract de chirie, leasing sau dovada de proprietate (attestation d’acquisition) este acceptabilă.
• Dacă copilul dumneavoastră vine de la o altă şcoală franceză, un certificat de radiation emis de către şcoala  anterioară.
• Dovada de asigurare.

Ore de şcoală
Majoritatea şcolilor de stat au adoptat săptămâna de patru zile (semaine de quatre jours) cu miercurea liberă şi lipsa de recuperare a lecţiilor în ziua de sâmbătă prin reducerea perioadelor de vacanţă, deşi cele mai multecollèges au, de asemenea, lecţii în zilele de miercuri, de dimineață.

Orele de şcoală variază. La grădiniță sunt de la 08.30 sau 09.00 - 11.30 sau 12.00 şi de la 13.30 sau 14.00 până la ora 16.30. Există o pauză de 15 minute, dimineaţa şi după-amiază. Şcoala primară constă din 26 de ore pe săptămână, de obicei, 08.30 - 11.30 şi 13.30 - 16.30. Şcolile secundare au cea mai lungă durată de ore. Într-un collège, elevii merg la şcoală pentru 27 sau 28 de ore pe săptămână şi într-un lycée pentru aproximativ 30 la 36 de ore (în funcţie de tipul de lycée). Orele de şcoală pentru un lycée sunt, de obicei, 08.00 - 12.00 şi 14.00 - 17.00, deşi unele încep de la 09.00 si se termină la 18.00. La ambele collège și lycée, copiii nu sunt obligaţi să rămână în şcoală dacă nu au nici o lecţie. Majoritatea şcolilor au un autobuz (gratuit), care adună copiii din regiunile îndepărtate şi îi întoarce acasă la sfârşitul zilei.

Vacanțe
Copiii francezi au cele mai lungi vacanțe de şcoală (vacances scolaires) din lume, cu 117 zile (cu excepţia week-endurilor în decursul unei vacanțe pe termen lung şi sărbătorilor publice). Ei frecventează şcoala, în general, pentru numai 160 de zile pe an, de la începutul lunii septembrie până la sfârşitul lunii iunie, deşi acestea compensează cu orele de şcoală lungi şi temele abundente (începând cu şcoala primară). Vacanțele școlare de iarnă şi primăvară variază de la oraş la oraş în conformitate cu un sistem de zone cu scopul de a permite stațiunilor de schi să facă faţă fluxului de copii în timpul acestor perioade. Datele vacanțelor pot fi modificate ținând cont de circumstanţele locale. Fiecare an este alcătuit din cinci semestre, fiecare în medie de şapte săptămâni.

Şcolile sunt, de asemenea, închise în zilele de sărbătoare din timpul semestrelor. Datele vacanțelor școlare sunt publicate de către şcolile şi comunităţile locale în avans, oferind astfel părinţilor timp suficient pentru a programa vacanţele familiale.

Guvernul emite instrucţiuni în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă pentru studenți în timpul ultimului semestru al anului universitar. Normele se aplică pentru studenţii la nivel terţiar şi elevii din şcolile secundare şi tehnice cu vârsta de 16 ani sau mai mult, cu toate că cei din învăţământul secundar în vârstă de 14 sau 15 sunt eligibili pentru un permis de muncă de vară part-time, cu condiţia că aceasta e muncă uşoară şi pentru nu mai mult de jumătate din perioada de vacanţă de vară.

Dispoziţii
Învățământul este gratuit în Franţa, dar pixurile, articolele de papetărie şi hainele sportive/ echipamentele trebuie să fie cumpărate de către părinţi. Majoritatea dispoziţiilor sunt prevăzute în şcolile primare (vârsta cuprinsă între 6 și 11) şi în collèges (vârsta 12-15), deşi părinţii trebuie să cumpere unele cărţi, dar totul trebuie să fie cumpărat de către părinţi pentru copii care merg la liceu. O serie de fotografii tip paşaport sunt necesare pentru elevii la liceu.

Grădinița și școala primară
Grădinița și școala primară sunt împărțite în cicluri educaționale (cycles pédagogiques). Există 3 cicluri, fiecare cu durata de 3 ani, după cum urmează:

1. Cycle des Apprentissages Premiers, cuprinde 3 ani de grădiniță de la vârsta de trei ani până la șase ani (les petits, les moyens și les grands).
2. Cycle des Apprentissages Fondamentaux, cuprinde anul final de grădiniță și primii doi de școală primară (cours préparatoire/CP and cours élémentaire 1/CE1).
3. Cycle des Approfondissements, include anii la școala primară cours élémentaire 2/CE2, cours moyen 1/CM1și cours moyen 2/CM2.

Deşi în mod normal, fiecare ciclu durează trei ani, acesta poate fi completat în doi sau patru ani, în funcţie de reușita copilului. Decizia dacă un copil este gata pentru a trece la următorul ciclu este făcută în comun de către un consiliu profesoral (conseil des maîtres du cycles), directorul şcolii, profesorii elevului şi un grup de psiho-pedagogi. Părinţii pot să conteste decizia şcolii în ceea ce priveşte trecerea la ciclul următor. O carte şcolară de înregistrare (livret scolaire) este menţinută pentru fiecare copil în timpul celor trei cicluri.

Grădiniţa
Franţa are o tradiţie îndelungată de grădiniţe gratuite, finanțate de stat, şi are una dintre cele mai bune programe din lume, deşi, în multe zone instituțiile au un număr redus de locuri  şi ar putea fi necesar să vă înscrieți copilul dumneavoastră practic la concepție! (Înscrierea normală are loc în luna aprilie înainte de începerea anului şcolar.)

Copiii între două luni şi trei ani pot fi lăsați la o grădiniţă sau la o crèche, cu condiţia că ambii părinţi lucrează. Există patru tipuri de crèche:

• Creșe ‘colective’ (crèche collective) conduse de comunitatea locală, care sunt cea mai populară alegere și ca urmare, e foarte dificil de înregistrat coilul (numai 9 la sută din părinți găsesc locuri);
• ‘Creșe - mini’ (mini-crèche), sunt similare cu creșele colective, însă mai mici;
• Creșe parentale (crèche parentale), organizate de un grup de părinți și limitate până la 16 copii;
• Creșe familiale (crèche familiale), în care lăsați copiii la domiciliul unei ‘asistente maternale’ (assistante maternelle).

Dacă lăsați copilul dumneavoastră cu o assistante maternelle, asigurați-vă că este acreditată (agréée) de Protection Maternelle et Infantile (PMI).

Crèches sunt de obicei deschise de la 07.00 la 19.00 în zilele săptămânii. Costul unei crèche collective variază în conformitate cu numărul de copii, salariile părinților și municipiu; o assistante maternelle costă minim 22 € pe zi. Pentru mai multe informații despre creșele parentale, contactați Association des Collectifs Enfants Parents Professionels (ACEPP, 01 44 73 85 20).

Dacă aveţi nevoie să lăsați copiii dumneavoastră doar ocazional (de exemplu, ambii părinţi nu lucrează cu normă întreagă), copii cu vârsta între trei luni şi şase ani, pot fi lăsați până la o zi la halte-garderie sau jardin d’enfants sau un centru multi-accueil (limitat la 20 de copii); preţurile variază, dar pot fi de 2 € pe oră. În cazul în care copiii au nevoie de grijă pentru scurt timp, înainte sau după şcoală, ei pot fi găzduiți de către un accueil péri-scolaire sau centre de loisirs sans hébergement (cu vârsta de minim trei ani), uneori, ataşat la o creşă.

Dacă vă puteţi permite, puteţi angaja un asistent maternal (garde d’enfant à domicile) sau dădacă (nounou), care trebuie să fie totuşi autorizată de către autorităţi, ca angajat salariat. Un asistent maternal sau dădacă trebuie să fie plătit cel puţin cu salariul minim. Reţineţi, totuşi, că puteţi obţine o reducere de impozit împotriva cheltuielilor pentru creşă sau îngrijire a copiilor.

Grădinița (école maternelle) de la vârsta de doi până la şase ani este opţională. Cu toate acestea, un loc este teoretic disponibil în grădiniţă pentru fiecare copil de trei ani, dacă părinții cer unul. Locul trebuie să fie într-o grădiniţă sau o clasă de copii (classe enfantine), într-o şcoală primară cât mai aproape de domiciliul copilului. Prioritatea este acordată copiilor care locuiesc în zone defavorizate, copiilor cu doi părinţi care lucrează, copiilor din familiile cu trei sau mai mulţi copii mici, şi copiilor care locuiesc prea departe de şcoală pentru a merge acasă la prânz.

Orele la grădiniță sunt, în general, de la 08.30 sau 09.00 - 11.30 sau 12.00 şi de la 13.30 sau 14.00 - 16.00 sau 16.30, cu excepţia de miercuri, atunci când nu este şcoală. Copiii mici dorm, de obicei, timp de două ore după masa de prânz. Copiii pot frecventa grădinița pentru o jumatăte de zi, cum mulţi părinţi străini preferă, în special la început atunci când copilul nu vorbește franceza. Există, de obicei, o sesiune de dimineaţă în zilele de sâmbătă, în funcţie de département, deşi acest lucru este opţional. Copiii pot avea masa de prânz la cantina şcolii prin acord. Dacă părinţii nu au posibilitatea să-și ia copiii lor când timpul de şcoală se termină, există de obicei o asistentă de supraveghere (garderie) până la ora 18.00 pentru o mică taxă.

Grădiniţa a fost în mod tradiţional împărţită în trei etape, în funcţie de vârstă:

• les petits – de la doi la patru ani; les moyens – de la patru la cinci ani;
• les grands – de la cinci la șase ani.
• Cei trei ani de școală primară de la vârsta de trei ani până la șase ani sunt incluși în primii cycles pédagogiques și ultimul an este inclus în al doilea ciclu.

Grădiniţa are scopul pentru a introduce copiii în mediul social de şcoală şi de a dezvolta abilităţile de bază pentru coordonare.

Şcoala primară
Frecventarea școlii primare (école primaire) este obligatorie între vârstele de 6 şi 11 ani pentru 26 de ore pe săptămână. Şcolile sunt stabilite şi menţinute de către comunităţile locale, deşi responsabilitatea globală îi revine statului.

Disciplinele predate la şcoala primară sunt împărţite în trei grupe principale: franceză, istorie, geografie şi studii civice; matematică, ştiinţă şi tehnologie; educaţie fizică şi sport arte şi meserii, şi muzică. Numărul minim şi maxim de ore de şcolarizare este stabilit pentru fiecare grup de discipline, până la un total de 26 de ore pe săptămână.

O oră de limbă străină pe săptămână este inclusă în anii de şcoală primară CM1 şi CM2. Majoritatea elevilor (peste 80 la sută) au ales să înveţe limba engleză, deşi guvernul francez încearcă să îi încurajeze să înveţe alte limbi străine, inclusiv limbile regionale şi ale imigranţilor, de exemplu, limba arabă.

Ora de descoperire
Unul dintre aspectele unice ale învăţământului primar francez este " ora de descoperire " (classe de découverte), atunci când elevii petrec de la una până la trei săptămâni într-un mediu nou. Aceasta poate avea loc la ţară (classe verte/classe de nature), în munți (classe de neige), la mare (classe de mer), sau chiar în străinătate. Ora de descoperire cea mai populară este călătoria la schi, care are loc de obicei în lunile ianuarie sau februarie. Asistenţa financiară este disponibilă pentru părinţii care nu au posibilitatea de a plăti.

Învăţământul secundar
Învăţământul secundar este obligatoriu până la vârsta de 16 ani şi include frecventarea unui collège până la vârsta de 15 ani. La 15 ani, învățământul următor este decis în urma unei examinări, studenţii cu cele mai mari aptitudini academice merg la un lycée (liceu) până când împlinesc 18 ani (cycle long) pentru a studia pentru baccalauréat, iar alții urmează studii prescurtate (cycle court), într-un curs profesional.

Acestea includ studiile pentru un brevet d’enseignement professionnel (BEP) sau certificat d’aptitude professionnelle (CAP), care poate duce la o baccalauréat professionnel, într-un lycée ‘profesional’. La sfârşitul unui collège, un certificat de competenţă este eliberat pentru abilități anumite, cu condiţia că un anumit nivel de cunoaștere a limbii, de asemenea, a fost atins. Elevii pot repeta un an până când trec examenul final (diplôme national du brevet (DNB)), și puțini pleacă fără un certificat.

Școala secundară la care copilul dumneavoastră poate merge este determinată în principal de zona unde locuiţi. În unele zone rurale există alegere puţină sau chiar deloc, în timp ce în Paris şi alte oraşe, există de obicei un număr mare de posibilităţi. Părinţii ar trebui să planfice bine înainte, în special dacă ei doresc ca copilul lor să fie acceptat de către un collège sau lycée superior. Unele collèges sunt anexate la lycée, studenţilor de la collège fiind acordată intrarea preferenţială la lycée.

Collège
La vârsta de 11 ani toţi copiii merg la un collège (cunoscut anterior ca un collège d’enseignement secondaire/CES), condus de un principal.

Anul şcolar este organizat în bază de trimestru (o perioadă de trei luni este echivalentul unui semestru), elevii fiind evaluați de către profesori (conseil des professeurs) la sfârşitul fiecărui trimestru. Această evaluare este deosebit de importantă, deoarece determină studiile viitoare pentru fiecare student şi tipul de baccalauréat pe care acesta îl poate susține. Organizaţiile de părinţi (associations des parents/délégués des parents) au, de asemenea, un rol important în determinarea studiilor viitoare a unui student.

Cei patru ani la college sunt numerotați de la 6 la 3 și sunt împărţiți în două cicluri fiecare cu durata de doi ani:

Cycle d’Observation: Primii doi ani de la collège (clasele 6 și 5) sunt numiți ciclu de ‘observare’, unde toți studenții urmează un curriculum comun. Lecțiile generale sunt aproximativ de 24 ore pe săptămână și includ limba franceză, matematica, o limbă străină, istoria, geografia, economia, educația civică, fizica și chimia, biologia și geologia, educația tehnologică, discipline artistice, educația fizică și sport. Trei ore suplimentare (heure de soutien) de lecții sunt stabilite în fiecare săptămână din disciplinele selectate de către collège (de obicei limba franceză, matematica și o limbă străină), în dependență de necesitățile fiecărui student. La sfârșitul clasei a 5-a studenții trec la ciclul de orientare (clasa a patra) sau repetă iar clasa a cincea.

Cycle d’Orientation: Ultimii doi ani de collège (clasa a patra şi a treia) sunt numiți "ciclul de orientare", deoarece elevii pot să aleagă unele subiecte şi încep, astfel, să decidă direcţia viitoare (orientation) a studiilor lor. Studenţii urmează un curriculum comun de aproximativ 25 de ore de lecţii pe săptămână, pe aceleaşi subiecte ca şi în clasele a şasea şi a cincea. În afară de subiectele de bază, există lecţii obligatorii de limbă străină, care este aleasă dintr-o listă de opţiuni (option obligatoire), şi cursuri opţionale (options facultatives) de limbă regională sau o limbă clasică (de exemplu, greaca sau latina). Deciziile cu privire la studiile viitoare sunt făcute la sfârşitul clasei a treia (în jurul vârstei de 14 ani), atunci când examenele sunt susținute pentru a decide dacă elevii merg la un lycée şi dau baccalauréat, merg la un lycée profesional sau se înscriu la o școală de ucenicie.

Lycée
Cum să obţineţi bacalaureatul francez?
Un lycée (condus de un proviseur) este similar cu standardele unei școli de gramatică sau liceu. Este scopul tuturor elevilor ambiţioși de a merge la un lycée, şi concurenţa este acerbă pentru locuri. La unlycée, elevii sunt tratați mai mult ca studenţi şi nu sunt obligaţi să rămână în şcoală dacă nu au lecţii.

Unele lycées oferă internat (internat) pentru patru nopţi pe săptămână (de luni până joi); puține acceptă elevi interni (internes) în nopţile de duminică. Cele mai multe internate sunt unisex, dar este posibil pentru copiii de celălalt sex să închirieze o cameră din apropiere şi să ia masa la şcoală, precum şi să participe la activitățile de seară – în acest caz ei sunt cunoscuți sub numele de internes externés! Costurile sunt rezonabile: în jur de 2.500 € pe an pentru un interne şi ceva mai puţin pentru un interne externé.

Lycée General și Tehnologic (Lycée d’Enseignement Général et Technologique): Un lycée general și tehnologic pregătește studenții pentru un baccalauréat general sau tehnologic sau un certificat tehnic (brevet de technicien/BT). Există și lycées profesionale (Lycées Professionnels/LP) și Centres de Formation d’Apprentis (CFA) care oferă cursuri pentru obținerea certificatelor profesionale.

Cursul este împărţit în anul al doilea (seconde), primul (première) şi ultimul (terminale). Clasa a doua sau classe de seconde de détermination este numită aşa pentru că pregăteşte studenţii să aleagă tipul debaccalauréat pe care îl vor susține. Puţini elevi din clasa a doua se specializează şi lucrează pentru un baccalauréat specific; excepţii fiind certificatele de muzică sau dans şi certificatele de ordin tehnic. În timpul clasei a doua, elevii studiază matematica, limba franceză, o limbă străină, istoria, geografia, fizica, chimia, biologia şi geologia, şi au lecții de educaţie fizică şi sport.

După clasa a doua, elevii trec la unul dintre cursurile care duc la examenul de baccalauréat. Lycées generale şi tehnologice oferă, de asemenea, clase de post- baccalauréat pentru studenţii care au obţinut deja un baccalauréat tehnologic sau un BT. Acești studenți pot studia pentru o perioadă suplimentară de doi ani pentru a primi brevet de technicien supérieur (BTS), care cuprinde aproximativ 90 domenii de specializare. Titularii unui BTS pot lucra într-o meserie sau ocupaţie şi pot avea o poziţie responsabilă tehnică sau administrativă.

BTS s-a dezvoltat rapid de la introducerea sa din cauza perspectivelor bune de angajare, şi este de multe ori ales în loc de un curs universitar. Acesta poate oferi, de asemenea, posibilitatea unui curs de tip sandwich care oferă experienţă practică în comerţ sau industrie, și studenții BTS pot aplica pentru unul din peste 1.400 de granturi în valoare de aproximativ 450 euro pentru a obţine experienţă de muncă într-o altă ţară UE.

Lycée Profesional ( Lycée Professionnel/LP): Cursurile unui lycée professional duce la obținerea certificatelor profesionale. Acestea includ brevet d’études professionnel (BEP) și certificat d’aptitude professionnelle (CAP). Certificatul BEP acoperă gama de cunoştinţe necesare într-o meserie specială, industrială, din sectorul comercial, administrativ sau social, mai degrabă decât o anumită competenţă. Certificatul PAC este mult mai specializat şi este acordat pentru calificare într-un anumit domeniu, de exemplu, tâmplărie, instalații sanitare sau croitorie. În afară de lecţiile şcolare, programele BEP şi CAP includ perioade de practică la companii oferindu-le studenţilor o introducere la locul de muncă.

După trecerea CAP, studenților li se permite să meargă în "clasa a doua specială " (seconde spéciale sauspécifique), unde ei au cursuri cu durata de trei ani de studii tehnologice care duc la obținerea unui BT. Studenții cu un BEP sau CAP pot susține, de asemenea, un baccalauréat tehnologic sau profesional, cunoscut ca baccalauréat professionnel, după un curs de încă doi ani" . Aproape fiecare ocupaţie în Franţa are o formă de ucenicie recunoscută sau un certificat, inclusiv grefierii de la depozit, asistenţii în magazin şi chelneri, fără de care este dificil să obţină un loc de muncă într-un anumit domeniu.

Baccalauréat
Baccalauréatul (des numit bac) este luat la un lycée la vârsta de 17 sau 18 ani și este o calificare de admitere automată la o universitate din Franța. Cei care îl trec sunt numiți bacheliers. Există peste 30 de baccalauréats din care se poate alege, dar trei grupe principale, după cum urmează:

• baccalauréat general – bac-ul general este o diplomă academică și pregătește studenții pentru studii superioare mai mult decât pentru o profesie oarecare. Acesta permite studenţilor să-şi continue studiile la universitate, în clase pregătitoare pentru un grande école, într-o secţiune pentru tehnicieni superior (STS), într-un institut universitar de tehnologie sau în şcoli de specializare. Există trei tipuri principale de BAC general: literatură şi clasică, ştiinţă, ştiinţe economice şi sociale.

• baccalauréat tehnologic – Acesta se acordă atât pentru cunoştinţe generale cât şi de formare în tehnologii moderne. Este prima etapă de instruire tehnică superioară, de obicei, la un institut universitar de tehnologie sau STS, şi, ocazional, la o universitate sau grande école. Există opt tipuri de BAC tehnologic: industrial, ştiinţă şi tehnologie; știință de laborator, ştiinţa medicală şi socială, agricultură, mediu, hotel şi catering, muzică şi dans.

• baccalauréat profesional – Cunoscut sub numele de baccalauréat professionnel, acest lucru este ales de către un număr tot mai mare de studenţi în fiecare an şi s-a bucurat de un succes imens de la introducerea sa. Majoritatea celor care trec examenul merg direct în câmpul muncii, deşi, de asemenea, li se oferă dreptul de a continua studiile de învăţământ superior. O caracteristică majoră a cursului de baccalauréat profesional este faptul că elevii petrec un sfert din timpul lor de formare în industrie.

Studenţii trebuie să treacă un examen de baccalauréat şi un examen de concurență, sau să treacă examenul de baccalauréat, să facă o înregistrare la şcoală şi să participe la un interviu cu un comitet de examinare. Sistemul de selecţie se aplică la institutele de tehnologie (IUT), institutele de studii politice (IEP), şi unităţi de post- baccalauréat care pregătesc studenţii pentru BTS sau pentru intrare într-o şcoală de pregătire pentru grande école .

Școli de pregătire pentru Grandes Écoles
Școlile de pregătire pentru Grandes écoles (classes préparatoires aux grandes écoles/CPGE sau pe scurt prépa) sunt primii pași pentru oricine cu ambiția de a merge la grande école, instituțiile de învățământ superior de elită din Franța. Admiterea la o prépa este bazată pe notele studentului în primul și ultimul an (première et terminale) la lycée și disciplinele alese.

Cererile trebuie să fie făcute până la sfârşitul lunii aprilie / începutul lunii mai, adică înaintea examenului de baccalauréat, cu selecţie provizorie pe baza rapoartelor din şcoală pentru ultimul an de lycée şi rapoartelor profesorilor. Studenții care au succes petrec doi ani (unul în cazul studenţilor veterinari) într-un CPGE, care este, în general, o parte integrantă a unui lycée, deşi se poate afla într-o grande école. Intrarea la o prépa constituie o procedură de selecţie în primul rând, înainte de examenul de concurență (concours) pentru grande école, care are loc la sfârşitul perioadei de doi ani. Acest examen are o rată de eşec de aproximativ 90 de procente!

Studenţii care nu trec examenul de intrare pot fi autorizați să rămână la o şcoală de pregătire pentru încă un an şi să reia examenul în cazul în care notele lor sunt suficient de înalte. În cazul în care eşuează din nou, aceștia trebuie să își schimbe direcția, care pentru majoritatea studenţilor înseamnă a merge la o universitate. Cu toate acestea, chiar şi succesul parţial intr-unul din examenele CPGE poate aduce scutirea de întreaga sau o parte din diplôme d’études universitaires générales (DEUG), examen la sfârşitul anului al doilea de universitate.

Școli Private în Franța
Tipuri de școli, curriculum și taxe
Există o gamă largă de şcoli private (écoles privées) în Franţa, inclusiv şcoli parohiale (predominante catolice), şcoli bilingve, şcoli internaţionale şi o varietate de şcoli străine, inclusiv şcolile britanice și americane.

Împreună, acestea educă aproximativ 15 la sută din copii francezi. Majoritatea şcolilor private sunt şcoli de zi co-educaţionale și non-denominaţionale (şcolile private "catolice", admit de obicei, non-catolici şi nu li se permite să promoveze catolicismul). Majoritatea şcolilor private funcţionează cu un program de studii de luni până vineri. Există câteva şcoli private - internat (internat) în Franţa, deşi unele şcoli oferă internat săptămânal (de luni până vineri), sau găzduiesc copiii la familii "gazdă".

Costul de școlarizare privată poate fi surprinzător de scăzut, în special pentru școlile britanice: taxe anuale de 2250 € sunt comune. Căutați aici pentru "Ecoles privées", şcolile franceze - internat într-un oraş sau o regiune anumită.

Office de Documentation et d’Information de l’Enseignement Privé (ODIEP, 01 43 29 90 70) oferă informații despre școli private de la nivelul de grădiniță până la cel de studii superioare. Centre National de Documentation sur l’Enseignement Privé (01 47 05 32 68) oferă o listă a tuturor școlilor private din Franța.

Școli Bilingve, Internaționale și Străine în Franța
Unele școli sunt clasificate ca bilingve (cu section bilingue sau classes bilingues) sau internaționale (de exemplu: lycée international sau cu section internationale). Anumite școli bilingve, cum ar fi Ecole Active Bilingue în Paris, au secțiuni americane, britanice și franceze.

La Ecole Internationale de Paris se predă atât în limba franceză cât și în limba engleză. Reţineţi, totuşi, că curriculum-ul în cele mai multe şcoli bilingve este adaptat pentru copiii a căror limbă maternă este limba franceză. Locurile în şcoli bilingve şi internaţionale sunt foarte solicitate şi există, de obicei, cerinţe rigide de intrare.

Există şcoli internaţionale în Aix-en-Provence, Bordeaux, Cannes, Grenoble, Lille, Lyon, Nisa și în apropiere de Sophia Antipolis, Saint-Etienne, Strasbourg şi Toulouse, precum şi în Luynes în Alpes-Maritimes şi în Monaco. Lycée International de la Saint-Germain-en-Laye (în apropiere de Paris) are nouă secţiuni naţionale (americană, britanică, daneză, olandeză, germană, italiană, portugheză, spaniolă şi suedeză).

O listă gratuită a şcolilor americane şi britanice cu predare în întregime în limba engleză, a secțiunilor internaţionale în lycées franceze, şcolilor bilingve şi internaţionale poate fi obţinută de la Consiliul Britanic (01 49 55 73 00 şi 08 92 68 44 14 ).

Studii superioare
Universități, Grandes Écoles și Ecoles Supérieures
Franța are numeroase instituții de învățământ superior (enseignement supérieur), incluzând peste 75 universități tradiționale (13 în regiunea Paris-ului) și aproape 250 de grandes écoles și écoles supérieures.

Calificări
Oricui care susține examenul de baccalauréat francez îi este garantat intrarea la o universitate. Şcoli de medicină, stomatologie şi farmacie sunt atașate  la anumite universităţi, şi, la sfârşitul primului an, există o selecţie în care doar 10 la sută cei mai buni studenți sunt acceptați în al doilea an. Alte instituţii cu intrare restricţionată sunt şcolile de economie şi drept.

Studenţii străini sunt admişi la universităţi franceze, pe baza calificărilor echivalente cu baccalauréat francez. Toţi studenţii străini necesită o cunoaştere aprofundată a limbii franceze, care este de obicei examinată dacă nu se prezintă un certificat de baccalauréat. Cursuri pregătitoare de limba franceză sunt oferite. Există o examinare specială de admitere pentru studenţii maturi fără un baccalauréat, deși studenți maturi se întâlnesc rar în Franţa, deoarece ideea de a se întoarce la şcoală după ce a lucrat, nu este populară.

Curriculum și Examene
În timpul primilor doi ani de universitate (numiți Etapa I), elevii studiază un curriculum de bază, şi în al doilea an ei obțin diplôme d’études universitaires générales or DEUG. DEUG are o rată de eşec mare, aproape jumătate dintre studenţi nu reușesc să o obțină, deşi un sistem tutorial nou, prin care elevii mai mari îi ajută pe cei mai tineri, a contribuit la reducerea numărului de studenți care eșuează. Celor care nu trec etapa I li se mai acordă un al treilea an, dar nu mai mult.

Cei care trec DEUG pot obține un grad (licence), în arte şi ştiinţe (echivalent cu un BA sau BSc), după încă un an. Licenţa (licence) este considerată primul an de studii din Etapa II. Cu toate acestea, un DEUG de doi sau trei ani, are o valoare mică pe piaţa muncii, unde competiţia pentru cele mai bune locuri de muncă este acerbă.

Un maîtrise, aproximativ echivalent cu un masterat, se acordă după încheierea celui de-al doilea an de studii din Etapa II, la un an după ce a fost obţinută o licenţă. Studenții pot studia pentru o perioadă de trei după ce au primit maîtrise pentru un doctorat (doctorat) sau Etapa III.

Înscrierea
Studenţii de peste mări trebuie să completeze un formular de înregistrare iniţială (dossier de demande de première admission en premier cycle) şi să depună cererea lor până la 1 februarie pentru intrarea la universitate în luna octombrie următoare (anul universitar este din octombrie până în iunie). Formularele de cerere sunt disponibile la secţiunile culturale ale Ambasadelor Franceze. Solicitanţii trebuie să prezinte un permis de şedere valabil pentru cel puţin un an sau cel a părinţilor lor, dacă aceștia au un permis de şedere de trei ani. Solicitanţii aplică pentru trei universităţi, cel puţin două dintre care trebuie să fie în afara Parisului. Nu există nici un sistem de compensare central şi solicitanţii trebuie să aplice la fiecarei universitate în parte. Majoritatea studenţilor francezi aplică în mod normal, prin şcoala lor, care depune cererile pentru ei.

Taxe şi granturi
Studenții de la universitate nu plătesc taxe de şcolarizare, iar costurile pentru studenţii străini sunt minime. Între 150 € şi 300 €, în funcţie de opţiunile alese, este suficient pentru a acoperi taxele de înregistrare, inclusiv taxele obligatorii pentru asigurările de sănătate şi securitate socială. Studenții peste 26 de ani sunt obligați să obțină o asigurare de sănătate din ţara lor de origine sau una din cadrul sistemului francez de securitate socială la sosirea în Franţa. Subvenţiile guvernamentale (bourse) sunt acordate la 20 la sută din studenți.

Grantul maxim este în prezent aproximativ 3.000 € pe an, deși majoritatea sunt mai puţin de 1.000 €. 12.000 de granturi de aproximativ 400 € pe lună sunt disponibile pentru studenţii care doresc să studieze în străinătate. Reţineţi că studenţii necesită numeroase fotografii tip pașaport (de obicei pe un fond alb) şi fotocopii şi traduceri ale documente necesare.

Ca să aplice pentru un grant, studenţii trebuie să pregătească un dossier social étudiant până la sfârşitul lunii aprilie şi să îl depună la Centre National des Oeuvres Universitaires et Scolaires (CNOUS). Băncile vor face, împrumuturi cu dobândă mică pentru sume destul de mari, pe termen lung, în cazul în care decid că cererea vine de la un student cu potential  înalt. Bursele de studiu sunt, de asemenea, furnizate de către organizaţiile internaţionale şi guvernele străine.

Părinţii sunt obligaţi prin lege să întrețină copiii lor la universitate până ce ei împlinesc 20 de ani, după care ei sunt oficial de sine-stătători din punct de vedere financiar. Unul din trei elevi se întreține financiar în timpul studiilor prin lucru part-time în timpul semestrelor şi în perioadele de vacanţă.

Cazarea
Studenţii străini trebuie să facă propriile aranjamente de cazare. Studenţii sunt eligibili pentru o cameră în căminul universității, cu toate că locurile sunt limitate și cazarea este, în general, de proastă calitate. Studenţii trebuie să plătească în jur de 150 € pe lună pentru o cameră în cămin şi între 225 € şi 300 € pe lună pentru o cameră privată (sau mai mult în Paris). Studenţii străini au nevoie aproximativ de 600 € la 1.000 € pe lună pentru a trăi în Paris (mai puţin în provincii). Mulţi studenţi frecventează cea mai apropiată universitate de reședința lor şi consideră universitatea ca o prelungire a şcolii, în special în Paris şi în alte oraşe mari, unde cazarea este scumpă.

Informaţii
Centre Régional des Oeuvres Universitaires et Scolaires (CROUS, tel. 01 40 51 36 00) este responsabil de studenţii străini în Franţa şi oferă informaţii despre cursuri, burse şi cazare. CROUS oferă ajutor referitor la cazare şi cantine, dar nu în toate universitățile, deci ar trebui să vă adresaţi la CROUS înainte de a alege o universitate.

Pagina web al Ministerului Educaţiei Naționale din Franța oferă informaţii despre organizarea sistemului universitar francez, şi secţiunile culturale ale Ambasadelor Franceze oferă informaţii cu privire la învăţământul superior. O listă completă a universităţilor de stat şi private în Franţa, intitulată Le Guide des Études Supérieures, este publicată anual de revista L’Étudiant

Toate universităţile de stat sunt, de asemenea, enumerate pe pagina web a Ministerului Educaţiei Naționale, și Ministerul a înfiinţat recent un nou site cu scopul de a face mai ușor pentru studenţii care au obţinut BAC-ul să găsească un curs adecvat, în Franţa sau în străinătate, să obţină un grant şi chiar să găsească cazare.

Cooperarea moldo-franceză în domeniul educaţiei
Franța este cea de-a 4-a ţară care găzduiește studenții din Republica Moldova după România, Rusia, Ukraina și înainte de Germania, Marea Britanie sau Statele Unite.
Alianţa Franceză din Moldova găzduieşte un Spaţiu Campus France acreditat, şi Ambasada Franţei  acordă numeroase burse de studii în fiecare an. 
Guvernul Franţei oferă burse cetăţenilor Republicii Moldova prin intermediul Serviciul de Cooperare şi de Acţiune Culturală al Ambasadei Franţei în Moldova.

Tipurile de burse oferite:

• burse de studii (masterat) pentru 9 luni
• burse de cercetare pentru 1-2 luni
• burse pedagogice pentru 1 lună
• burse de doctorat în cotutelă pentru 3 ani

Alianţa Franceză din Moldova
Doriți să continuați studiile superioare în Franţa, să ştiți la ce ajutoare puteți pretinde, să cunoașteți ultimele noutăţi în domeniul învăţământului superior şi al formărilor în Franţa, să obțineți informaţii utile pentru plecări sau sejururi, Alianţa Franceză din Moldova vă recomandă să consultați rubrica "CampusFrance" de pe site-ul său Internet.

Toate informațiile sunt disponibile în trei limbi: franceză, română și rusă.

Pentru orice întrebare cu privire la acordarea burselor Guvernului francez, puteți de asemenea să vă adresați la Secretariatul General al Serviciului de Cooperare și Acțiune Culturală al Ambasadei Franței, M. Serge CASSERI, De asemenea, puteţi să accesaţi site-ul Agenţiei Universitare Francofone („Agence universitaire francophone”), care conţine informaţiile utile despre posibilitatea obţinerii burselor de studii în Franţa.

Carte de séjour compétences et talents (permisul de rezidență ”competenţe şi talente”), valabil pentru o perioadă de 3 ani, poate fi acordat în cazul în care, cu abilităţile şi talentul dumneavoastră, puteți contribui în mod semnificativ şi durabil pentru dezvoltarea economică, sau în special pentru dezvoltarea intelectuală, ştiinţifică, culturală, umanitară sau sportivă din Franţa şi, în mod direct sau indirect, din ţara dumneavoastră.

Decizia de a emite acest document îi revine autorităţilor consulare. Membrii familiei dumneavoastră (soţ şi copiii minori) nu sunt supuse condiţiilor sau procedurii de reunificare a familiei. Soţul/ia ar beneficia de un permis pentru "viaţă privată şi de familie" ("Vie Privee et Familiale"), care îi va permite să lucreze.

Dacă aveți reşedinţa în străinătate, puteţi aplica la Ambasada Franţei în Republica Moldova, secția consulară poate fi contactată la secția consulară a ambasadei Franței la București. Decizia de a elibera acest document îi aparține autorităţilor diplomatice sau consulare.

Care sunt criteriile?
Criteriile sunt definite de către Comisia Națională a Competenţelor și Talentelor, care se întruneşte în Franţa de cel puţin două ori pe an.

• Solicitantul trebuie să prezinte un proiect profesional credibil care corespunde criteriilor stabilite de către Comisia Naţională.
• Solicitantul trebuie să furnizeze dovada că el/ea este capabil/ă în orice mod de a efectua acest proiect.
• Candidatura va fi acceptată/respinsă în baza:
    - profitul /calitatea proiectului
    - motivarea/ angajamentul solicitantului
    - competenţele şi calificările solicitantului
    - mijloacele pentru a realiza proiectul.

Cine poate fi eligibil?
Absolvenţii unei universități

• Profesioniști calificați cu un minim de la 3 la 5 ani de experienţă profesională în domeniul în care se aplică pentru viză, indiferent de nivelul lor de educaţie
• Investitorii într-un proiect economic (investiţie minimă de 300 000 de euro sau o dovadă a capacităţii de a crea un minim de 2 locuri de muncă durabile, în Franţa, cea a solicitantului sau a familiei sale fiind exclusă)
• Profesionişti independenţi, cum ar fi artişti, autori, sportivi, etc
• Manager şi directori de nivel înalt, angajați de o companie franceză.

Excludere şi specificaţii

• Absolvenţii unei universități cu o diplomă de doctorat. Titularii de master sau licență vor trebuie să prezinte o dovadă a experienţei profesionale, în acelaşi domeniu pentru un minim de 1 la 3 ani (cu cât e mai mic gradul, cu atât mai multă experienţă profesională este nevoie)
• Titularii de diplome inferioare licenței sunt excluși cu excepţia cazului în care au un minim de 5 ani de experienţă profesională în domeniu.
• Angajaţii care se califică pentru "vize atribuite angajaților" (care lucrează într-o societate care îi trimite în Franţa pentru a lucra în compania aceleiaşi societăți, o filială sau chiar în compania principală) vor fi refuzați.
• În general, solicitanţii care se califică, de asemenea, pentru alte scopuri de ședere (studii,...) şi au vize specifice pentru aceste scopuri.

Dosarul de aplicare

• 2 formulare de aplicare pentru viză de lungă şedere
• 5 fotografii de dimensiuni standarde
• Pașaport valabil cu cel puţin o pagină pentru o ştampilă de viză + copie a paginilor principale
• O dovadă a locuinței.
• CV detaliat
• Taxa pentru viza de lungă şedere
• Scrisoare detaliată care descrie proiectul profesional şi precizează profitul pentru Franţa şi pentru ţara de origine a solicitantului
• Orice document care să confirme posibilitatea solicitantului de a finaliza proiectul, experiența în domeniu, publicaţii, expoziţii...
• Dovada mijloacelor necesare pentru întreținerea șederii în Franţa, precum şi pentru realizarea proiectul. (planuri de afaceri corespunzătoare pot fi admise, dar dovada fondurilor semnificative pentru a începe activitatea vor fi necesare)

În dependență de tipul proiectului, alte documente sunt necesare.

Informaţii generale
Formulare de cerere de vize
Tipuri de vize
Vize de lung sejour
Tarife

Franța face parte din Uniunea Europeană. Deoarece Uniunea Europeană a liberalizat regimul de viză cu Republica Moldova, cetățenii moldoveni nu au nevoie de viză pentru călătorii de scurtă durată în Franța până la 90 zile cu un pașaport biometric valabil. Pentru detalii referitor la liberalizarea regimului de vize Schengen accesați aici.

Deținerea unui pașaport biometric și regimul liberalizat de vize nu garantează accesul liber în spațiul Schengen al cetățenilor RM dacă aceștia:

• nu comunică autorităților de frontieră un scop clar al vizitei;
• nu posedă 45 euro pe zi în cazul în care vor fi găzduiți de o persoană fizică sau 95 euro pe zi, dacă vor locui la un hotel (cu prezentarea rezervării hotelului);
• nu posedă o asigurare medicală care să acopere un minim de 30.000 euro;
• se află în UE mai mult de 90 de zile pe parcursul a 6 luni;
• muncesc/se află ilegal în zona Schengen.

Depunerea unei cereri de viză pe termen lung se efectuează la secția de vize a Ambasadei Franței la București Programarea este obligatorie pentru a depune o cerere de viză. Taxa pentru procesarea dosarului este stabilită de Acordul între Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind facilitarea eliberării vizelor.

• Eliberarea vizei nu se face în mod automat.
• Prezența în pașaport a unei ștampile « Cererea de viza depusă pe… la… » neînsoțită de viză nu constituie un element susceptibil de a crea dificultăți la trecerea frontierelor exterioare ale spațiului Schengen. Nu este necesar de a cere anularea ștampilei.
• Păstrați cu grijă justificativele Dvs: s-ar putea să Vă fie cerute la frontieră. De altfel, politia de frontieră franceză poate refuza intrarea unui străin pe teritoriul Franței, în cazul în care acesta nu dispune de toate justificativele ce au permis eliberarea vizei.
• În afara perioadelor de vacanță, elevii și studenții vor prezenta o autorizare a instituției de învățământ care le permite absența de la lecții în timpul călătoriei.
• Fiecare persoană care solicită o viză, inclusiv copii, trebuie să deţină un document de călătorie individual. Cererile de viză pentru copiii care sunt înscrişi în paşaportul unuia dintre părinţi nu mai sunt acceptate.
• Certificatul de naştere al copilului trebuie să fie anexat obligatoriu la dosarul de cerere a vizei.
• Dacă un minor călătoreşte însoţit de un singur părinte, la dosar va fi anexat acordul celuilalt părinte întocmit la notar. Dacă copilul călătoreşte singur, este obligatoriu acordul ambilor părinți.

Formular de cerere de viză (versiune română)
Formular de cerere de viză (versiune franceză)
Formular de cerere de viză (versiune engleză)
Formular de cerere de viză (lung sejur)

Vize de Scurt sejur 
Generalităţi
Viza de scurt sejur permite titularului intrarea și libera circulație pentru o durată mai mică de 90 de zile pe semestru în Spatiul Schengen de la data primei intrări într-unul din Statele Schengen. Lista statelor membre la Convenția Schengen: Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Elvetia, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia si Ungaria .

Dacă destinația principală a călătoriei Dvs este o altă țară din Spațiul Schengen, atunci trebuie să solicitați viza la Ambasada țării respective.

Prezentarea actelor false implică un refuz definitiv și sistematic.

Vizită turistică 
În cazul unei vizite turistice, vor fi prezentate următoarele acte și justificative:
        - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia,
             - formular de cerere de viză, completat în întregime, datat și semnat,
            -  1 fotografie lipită pe formular,
            - rezervare de hotel sau rezervare într-o stațiune de odihnă.

justificative socio-profesionale:
           - carnet de muncă (original plus copie),
       - adeverința de la locul de muncă cu privire la funcția ocupată, salariul lunar și menționarea concediului pe perioada plecării,
          - studenții și elevii: adeverința de la locul de studii și/sau copia carnetului de student/elev,

justificative al mijloacelor de existență:
           - card bancar internațional (plus o copie xerox a cardului) și extrasul de la bancomat, sau 
           - extrasul contului bancar în care vor fi menționate operațiunile  bancare, sau 
           - cecuri de călătorie (plus o copie xerox a cecurilor), nu se acceptă certificate bancare, 
           - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie),
           - rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei),
         - copia asigurării medicale pentru perioada sejurului, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR).

Vizita privată sau familială 
În cazul unei vizite private sau familiale, justificativele care trebuie prezentate sunt: 
          - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depași cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia,
          - formular de cerere de viză, completat în întregime, datat și semnat,
         - 1 fotografie lipită pe formular,

justificative de găzduire:
         - invitația particulară (attestation d’accueil) eliberată de primăria localității de reședință a persoanei care vă invită (plus o copie),

În cazul în care invitația este făcută de către o rudă, se vor prezenta justificative de rudenie (certificate de naștere, de căsătorie etc) și de reședința legală.

justificative socio-profesionale:
           - carnet de muncă (original plus copie),
        - adeverința de la locul de muncă cu privire la funcția ocupată, salariul lunar și menționarea concediului pe perioada plecării, 
           - studenții și elevii: adeverința de la locul de studii și/sau copia carnetului de student/elev,

justificativ al mijloacelor de existență:
            - card bancar internațional (plus o copie xerox a cardului) și extrasul de la bancomat, sau 
            - extrasul contului bancar în care vor fi menționate operațiunile bancare, sau 
            - cecuri de călătorie (plus o copie xerox a cecurilor), nu se acceptă certificate bancare, 
            - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie),
            - rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei),
          - copia asigurării medicale pentru perioada sejurului, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR).

Vizita profesională 
În cazul unei vizite profesionale, justificativele care trebuie prezentate sunt: 
     - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia,
     - formular de cerere de viză, completat în întregime, datat și semnat, 
     - 1 fotografie lipită pe formular,

justificative de sejur:
       - scrisoare de invitație din partea întreprinderii franceze, unde se vor preciza motivul, data și durata sejurului preconizat,

justificative de găzduire: 
       - rezervare de hotel, sau dovada asumării cazării de către societatea invitantă (această precizare va figura în invitație),

justificative socio-profesionale:
        - carnet de muncă (original plus copie),
        - adeverința de la locul de muncă cu privire la funcția ocupată și salariul lunar,
        - ordinul de deplasare, extrasul de la Camera Înregistrării  de stat  din Moldova, datând de maxim treizeci zile,
        - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie),
        - rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei),
       - copia asigurării medicale pentru perioada sejurului, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR).

Viza medicală
Cererea de viză medicală nu implică eliberarea unei vize specifice cu mențiuni particulare.
Documentele și justificativele pentru obținerea unui astfel de tip de viză sunt următoarele:
      - formular de cerere de viză de scurt sejur completat, datat și semnat,
      - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia,
      -  1 fotografie lipită pe formular,

justificative de găzduire:
       - invitația particulară (attestation d’accueil) în cazul cazării la un particular (original plus o copie), sau rezervare de hotel,

justificative medicale:
        - acordul spitalului / clinicii din Franța referitor la spitalizare, cu datele și durata tratamentului prevăzut,

justificativ al mijloacelor de existență:
         - card bancar internațional (plus o copie xerox a cardului) și extrasul de la bancomat, sau 
         - extrasul contului bancar în care vor fi menționate operațiunile bancare, 
         - nu se acceptă certificate bancare,

justificative socio-profesionale: 
          - carnet de muncă (original plus copie),
          - adeverința de la locul de muncă cu privire la funcția ocupată, concediul acordat și salariul lunar, 
          - pentru studenți: certificat de înscriere și/sau carnetul de student, 
          - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie),
          - rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei), 
         - copia asigurării medicale pentru perioada sejurului, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR).

Viza pentru exercitarea unei activități profesionale salariate (3 luni limită) 
Această categorie de viză este destinată cetățenilor moldoveni care doresc să vină în Franța pentru a exercita o activitate profesională remunerată pe un termen maxim de 90 zile. Un cetățean străin nu poate exercita o activitate profesională în Franța faărăa a obține în prealabil o autorizație de lucru (articolul L341-4 al Codului Muncii Republicii Franceze).

Documentele și justificativele ce urmează, trebuie să fie prezentate pentru obținerea unei astfel de vize: 
     - formular de cerere de viză de scurt sejur completat, datat și semnat, 
     - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia, 
     - fotografie de identitate lipită pe formular,

justificativul de angajare: 
    - un contract de muncă vizat de DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle)

justificative socio-profesionale: 
       - carnet de muncă (originalul + o copie), 
       - dacă este cazul: o atestare de la angajatorul din Moldova cu indicarea funcției și salariului,
       - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (originalul + o copie),
       - rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei),
      - copia asigurării medicale pentru perioada sejurului, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR).

Autorizația de a exercita o muncă, limitată la o profesie și la o zonă geografică, este acordată înainte de sosirea lucrătorului în Franța de către DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle) competența prin împuternicirea prefectului.

Dacă sunteți în căutarea unui loc de muncă în Franța, este absolut inutil să contactați Ambasada.

Binevoiți să vă adresați: 
      1. fie la viitorul angajator, care va efectua demersurile necesare,
    2. fie la DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), cu competența geografică respectivă, dacă știți în ce regiune doriți să vă exercitați activitatea, 
      3. fie la ANAEM (Agence Nationale de l’Accueil des Etrangers et des Migrations) - 44, str. Bargue, 75732 Paris cedex 15, pentru informații de ordin general.

Viza în vederea căsătoriei cu un cetăţean francez 
Aceasta categorie de vize este destinată cetățenilor moldoveni care doresc să se căsătorească în Franța cu un cetățean francez.

În cazul unei astfel de cereri de viză, justificativele care trebuie prezentate sunt:
    - formular de cerere de viză de scurt sejur, completat în întregime, datat și semnat,
    - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia,
    - 1 fotografie lipită pe formular,

justificative de găzduire: 
   - invitația particulară (attestation d’accueil) eliberată de primăria localității de reședința a viitorului soț francez (plus o copie),

justificative legate de căsătorie:
    - cerificat eliberat de primăria unde va avea loc înregistrarea căsătoriei, referitor la faptul că s-a anunțat public că va avea loc căsătoria și că nu a fost înregistrată nici o opunere, 
    - dovada cetățeniei franceze a viitorului soț francez, 
    - copia buletinului de identitate francez, sau 
    - certificatul de naționalitate franceză, sau 
    - copia certificatului de naștere francez cu menționarea naționalității franceze,

justificative al mijloacelor de existență ale cetățeanului moldovean: 
     - card bancar internațional (plus o copie a cardului) și extrasul de la bancomat sau 
     - extrasul contului bancar în care vor fi menționate operațiunile bancare, nu se acceptă certificate bancare.

justificative socio-profesionale ale cetățeanului moldovean: 
    - carnet de muncă (original plus copie), 
    - adeverința de la locul de muncă cu privire la funcția ocupată, salariul lunar și menționarea concediului pe perioada plecării, 
    - studenții: adeverința de la locul de studii și/sau copia carnetului de student, 
    - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie),
    - rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei), 
   - copia asigurării medicale pentru perioada sejurului, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR).

Vize pentru studii (până la 3 luni) 
Viza "Etudiant-concours" 
Viza de scurt sejur de tipul "étudiant-concours" are drept scop evitarea întoarcerii unui student în Moldova pentru a face cererea de viză de lung sejur și în baza căreia să poată obține titrul de sejur de la autoritățile prefectorale, în cazul în care înscrierea la Universitate este condiționată de reușita la un concurs. 

În cazul unei cereri de viză de scurt sejur «étudiant -concours», justificativele care trebuie prezentate sunt: 
    - Pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia,
    - Formular de cerere de viză, completat în întregime, datat și semnat,
    - 1 fotografie lipită pe formular,

justificative legate de motivul sejurului: 
     - convocarea în scris la un astfel de concurs, 
     - justificative relative la cazare pentru perioada de până la anunțarea rezultatelor concursului, 
     - invitație particulară (attestation d’accueil), în cazul cazării la o persoană  (original plus o copie), sau 
     - rezervare de hotel, sau 
    - atestare de cazare în cadrul universității,

justificative socio - profesionale:
     - certificat de înscriere în cadrul unei universități/școli în Moldova și/sau copia carnetului de student,

justificative ale mijloacelor de existență:
     - card bancar internațional (plus o copie xerox a cardului) și extrasul de la bancomat, sau 
     - extrasul contului bancar în care vor fi menționate operațiunile bancare, nu se acceptă certificate bancare, 
    - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie), 
   - asigurare medicală pentru 90 zile, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR).

Studii de scurtă durată într-un centru de studii în Franța 
Această categorie de viză este destinată cetățenilor moldoveni care doresc să stea în Franța mai puțin de 3 luni pentru a urma studii, o pregătire profesională sau cursuri de limbă.

Documentele și justificativele ce urmează trebuie să fie prezentate pentru obținerea unei vize de scurt sejur pentru studii: 
   - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia, 
   - formular de cerere de viză, completat în întregime, datat și semnat, 
   - 1 fotografie lipită pe formular,

justificative referitoare la motivul sejurului: 
    - atestarea de înscriere într-o instituție privată sau publică de studii sau de formare profesională; sau 
    - o atestare justificând faptul că solicitantul beneficiază de un program de formare al Uniunii Europene; sau 
    - o atestare de bursă.

justificative relative la cazare: 
    - invitație particulară (attestation d’accueil), în cazul cazării la o persoană  particulară, sau 
    - rezervare de hotel, sau 
    - atestare de cazare în cadrul universității. 

justificative socio - profesionale: 
    - certificat de înscriere în cadrul unei universități/școli în Moldova și/sau copia carnetului de student, 

justificative ale mijloacelor de existență: 
    - card bancar internațional (plus o copie xerox a cardului) și extrasul de la bancomat sau 
    - extrasul contului bancar în care vor fi menționate operațiunile  bancare, nu se acceptă certificate bancare, 
    - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie), 
    - rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei), 
   - copia asigurării medicale pentru perioada sejurului, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR).

Studenți stagiari în cadrul unei convenții de stagiu 
Acest tip de viză  este destinat studenților moldoveni care doresc să plece în Franța pentru o perioadă nu mai mare de trei luni pentru a efectua un stagiu fără procedura de introducere a ANAEM (Agence Nationale de l’Accueil des Etrangers et Migrations) și fiind scutiți de autorizarea provizorie de muncă.

Pentru obținerea unei vize de scurt sejur "Studenți stagiari cu convenție de stagiu" justificativele care trebuie prezentate sunt: 
    - un formular de cerere de viză de scurt sejur, completat în întregime, datat și semnat,
    - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia, 
    - 1 fotografie lipită pe formular,

justificative de sejur:
    - un exemplar al conventiei de stagiu semnat de către angajator, instituția de învățământ și stagiar, și purtând ștampila organizației intermediare sau a serviciului cultural, vizat de prefectură.

justificative de găzduire:
  - invitația particulară (attestation d’accueil) în cazul când cazarea are loc la o persoană particulară, sau 
  - rezervare la hotel, sau 
  - atestare de cazare în reședința universitară,

justificative socio-profesionale: 
    - certificat de însciere la o universitate /școală din Moldova și/sau o copie a carnetului de student,

justificative ale mijloacelor de existență: 
    - card bancar internațional (plus o copie xerox a cardului) și extrasul de la bancomat, sau 
   - extrasul contului bancar în care vor fi menționate operațiunile bancare, nu se acceptă certificate bancare, 
   - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie), 
   - rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei), 
   - copia asigurării medicale pentru perioada sejurului, valabilă pentru întregul Spațiu Schengen (suma asigurării fiind nu mai mică de 30 000 EUR). 

Orice privilegii sau avantaje (de exemplu punerea la dispoziție a unei locuințe) de care stagiarul ar putea beneficia sunt luate în considerație la evaluarea mijloacelor de existență. 
Stabilirea unui contact cu serviciul cultural al ambasadei Franței, situat în incinta Alianței Franceze, este necesar înaintea eliberării acestei categorii de viză. Tel: (00 373) 22 200 400, cu înscriere în prealabil.

Viza de lung sejur cu titlul de vizitator 
Oricare cetățean străin care demonstrează că poate locui în Franța din propriile resurse financiare și care se obligă de a nu exercita în Franța nicio activitate profesională supusă autorizației poate să depună o cerere de viză de lung sejur cu mențiunea « visiteur». Soțul (soția) și copiii minori ai studenților, precum și soțul (soția) și copiii minori ai unui cetățean străin care ar dori să-l însoțească pentru șederea în Franța, dar care nu îndeplinesc condiția de reședință pe teritoriul țării mai mult de un an pentru procedura de reîntregire  a familiei, ar putea să obțină viza cu mențiunea « visiteur ».

Documentele și justificativele ce urmează trebuie să fie prezentate pentru obținerea vizei de lung sejur «visiteur »: 
   - trei formulare de cerere de viză, completate în întregime, datate și semnate,

Dosarul de cerere de viză lung sejur «vizitator» trebuie să fie prezentat în două exemplare 
   - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia, 
   - trei fotografii de identitate lipite pe fiecare formular,

justificative ale mijloacelor de existență: 
   - justificativ al veniturilor regulate pentru perioada sejurului, sau 
  - posesia unei sume care va permite acoperirea cheltuielilor de lung sejur în Franța (nu se acceptă certificate bancare), sau 
 - dovada transferurilor regulate de bani dacă solicitantul se află la întreținerea familiei sale din Franța, (transferuri bancare, Western Union),

justificative socio-profesionale: 
    - carnet de muncă (original plus copie), 
   - pentru studenți: certificat de înscriere și/sau carnetul de student, 
   - angajamentul de a nu exercita nici o activitate profesională supusă autorizației în formă liberă, semnată de solicitant, 
   - dacă este cazul: dovada unei eventuale legături familiale sau private în Franţa,

justificativ de găzduire în Franța: 
   - titlu de proprietate, contract de închiriere sau orice document justificând proprietatea sau închirierea unei locuințe în Franța, 
   - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie), 
    - acoperirea medicală. 

Stagiari „au pair” 
Stagiarul ajutor-familial, primit într-o familie în care limba vorbită este franceza, are ca scop continuarea studiilor în vederea perfecționării cunoștințelor sale lingvistice, precum și sporirea nivelului său de cultură generală printr-o cunoaștere mai bună a țării-gazde. Această oportunitate este rezervată tinerilor cu vârsta între 17 și 30 de ani.

În cazul unei cereri de viză de lung sejur «au pair», justificativele care trebuie prezentate sunt: 
  - două formulare de cerere de viză de lung sejur, completate în întregime, datate și semnate, 
  - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia, 
  - două fotografii lipite pe fiecare formular,

justificative legate de sejur: 
 - acordul de plasare vizat de către DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle) (original + o copie), 
 -   preînscrierea într-o instituție franceză de învățământ,

justificative relative la studii: 
   - diplome și atestate școlare (originale și copii), 
   - scrisoare de motivație și curriculum vitae, venirea în Franța trebuie să se înscrie într-un plan personal coerent, 
   - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (original plus o copie).

Viza în vederea exersării unei activități profesionale salariate pentru o durată mai lungă de trei luni 
Această categorie de viză este destinată cetățenilor moldoveni care doresc să vină în Franța pentru a exercita o activitate profesională remunerată pe un termen maxim de 90 zile. Un cetățean străin nu poate exercita o activitate profesională în Franța fără a obtine în prealabil o autorizație de lucru (articolul L341-4 al Codului Muncii Republicii Franceze).

Documentele și justificativele ce urmează, trebuie să fie prezentate pentru obținerea unei astfel de vize: 
   - două formulare de cerere de viză de lung sejur completate, datate și semnate, 
   - pașaport de străinătate, valabilitatea căruia va depăși cu minim 3 luni data expirării vizei și o copie a paginii cu fotografia, 
   - două fotografii lipite pe formular,

justificativul de angajare: 
    - convocarea scrisă din partea ambasadei

justificative socio-profesionale:
    - carnet de muncă (originalul + o copie), 
    - dacă este cazul: o atestare de la angajatorul din Moldova cu indicarea funcției și salariului, 
    - dacă este cazul: diplomele obținute anterior care ar avea raport cu viitoarea activitate în Franta (originale și copii), 
    - buletinul de identitate cu fișa de însoțire (originalul + o copie)

Autorizația de a exercita o muncă, limitată la o profesie și la o zonă geografică, este acordată înainte de sosirea lucrătorului în Franța de către DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), competentă prin împuternicirea prefectului.

Dacă sunteți în căutarea unui loc de muncă în Franța, este absolut inutil să contactați Ambasada.

Binevoiți să vă adresați: 
   1. fie la viitorul angajator, care va efectua demersurile necesare,
  2. fie la DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), cu competența geografică respectivă, dacă știți în ce regiune doriți să vă exercitați activitatea, 
    3. fie la ANAEM (Agence Nationale de l’Accueil des Etrangers et des Migrations) 44, str. Bargue, 75732 Paris cedex 15, pentru informații de ordin general.

Plata este efectuată în numerar și doar în EURO. Bancnotele cu defecțiuni nu vor fi acceptate.

Această taxă este plătită în momentul depunerii cererii de viză și nu este rambursată, chiar și în cazul unui aviz negativ.

Ca urmare a intrării în vigoare al Acordului de facilitare a eliberării vizelor Schengen semnat între Uniunea Europeana și Republica Moldova, începând cu 1 ianuarie 2008 următoarele categorii de persoane sunt scutite de achitarea taxei consulare pentru cereri de vize de scurt sejur:

• Membrii de familie apropiați ai rezidenților legali în Franța: soți/soții, părinti, copii, bunici, nepoți.
• Membrii guvernelor și parlamentelor naționale și regionale, ai curții supreme și ai curții constituționale,
• Delegațiile oficiale invitate la întrevederi, negocieri sau alte programe de schimb,
• Elevii, studenții și profesorii însoțitori în cadrul călătoriilor culturale sau școlare,
• Persoanele cu dizabilități și una dintre persoanele însoțitoare în caz de necesitate,
• Vizele medicale,
• Vizele în vederea asistării la funeraliile unui membru de familie apropiat sau pentru a vizita un membru de familie apropiat grav bolnav,
• Delegațiile sportive,
• Participanții la programe de schimb științifice, culturale, universitare, de înfrățire dintre localități…
• Jurnaliștii în misiune,
• Persoanele ce au mai puțin de 18 ani sau mai puțin de 21 de ani aflate la întreținere,
• Pensionarii,
• Șoferii internaționali,
• Reprezentanții profesiilor liberale, ce urmează să participe la conferințe internaționale sau oricare alte evenimente de același gen,
• Cercetătorii științifici în misiune.

Informaţie generală
Condiţii pentru obţinerea cetăţeniei franceze
Pierderea cetăţeniei franceze

Informație generală
A deveni un cetăţean al Franţei este o acțiune care nu ar trebui să fie întreprinsă cu excepţia cazului în care o persoană este destul de serioasă. Multe reguli şi legi reglementează procesul de naturalizare a celor care doresc să devină cetăţeni francezi. Există, de asemenea, multe beneficii pentru a deveni un cetăţean al Franţei, inclusiv dreptul de vot şi evitarea numeroaselor procese birocratice juridice prin care non-cetăţenii trebuie să treacă pentru a duce o viaţă obişnuită în Franţa.
Certificatul de naţionalitate franceză (C.N.F) este singurul document care atestă cetăţenia franceză. Documentele cum ar fi documentul naţional de identitate şi paşaportul, sunt doar elemente în posesia guvernului francez.