Informație pentru migranți și diaspora din Republica Moldova

Pentru a munci legal peste hotare vei avea nevoie de un permis de muncă. În majoritatea cazurilor, permisul de muncă poate lua forma unei vize, a unui permis de ședere, fie a unui document separat de documentul de ședere.

Tipul și modalitatea de obținere a documentului care îți permite să muncești depinde de legislația în domeniul muncii a țării de reședință, de tipul activității profesionale pe care o vei desfășura în țara gazdă şi de durata contractului tău de muncă oferit de angajatorul din țara de destinație.

În majoritatea cazurilor, permisul de muncă, care îți permite să muncești peste hotare, îl poți obține atunci când ai ajuns în țara de destinație și ai un contract de muncă semnat cu angajatorul din țara gazdă.

Pentru demararea procedurii de angajare a muncitorilor migranți, angajatorii din spațiul UE trebuie să obțină mai întâi un aviz favorabil din partea agenției naționale de ocupare a forței de muncă din țara unde vrei să muncești. Prin obținerea acestui certificat viitorul angajator este autorizat oficial să semneze un contract de muncă cu muncitorii migranți din afara spațiului UE.

Notă: Avizul din partea agenției naționale de ocupare a forței de muncă este un certificat oferit la solicitarea angajatorului din țara gazdă prin care se confirmă faptul că pe piața locală a forței de muncă (în țara unde vrei să muncești) există un deficit de forță de muncă în domeniul în care urmează să te angajezi.

Notă: În cazul în care deții acte ce confirmă cetățenia română nu este nevoie de obținerea acestui certificat pentru a munci în UE.

Important: Verifică COMPARTIMENTUL ȚĂRI pentru a vedea care sunt condițiile specifice pentru obținerea unui permis de muncă în fiecare țară în parte.

Cerințele de echivalare a diplomelor de studii sunt diferite în funcție de specificul universităților care le-au emis și de țara unde vrei să lucrezi.

Recunoașterea diplomelor de studii la nivel internațional se realizează în baza unor înțelegeri între state.

Înainte de a începe procedura de confirmare a autenticității şi traducere a actelor de studii, verifică la ambasada sau consulatul țării de destinație, condițiile în care se poate obține recunoaşterea diplomelor. Adesea, nu este obligatoriu ca toate actele să fie legalizate şi nu toate statele acceptă traducerile realizate în Republica Moldova.

Notă: Poți să înveți și să te angajezi în câmpul muncii fără procedura de legalizare a actelor de studii în următoarele state: România, Republica Bulgaria, Ucraina, Federația Rusă și Republica Lituania.

Actele de studii din învățământul mediu general, secundar profesional și mediu de specialitate emise de Moldova sunt recunoscute în spațiul CSI.

Actele traduse și legalizate le prezinți la departamentul Resurse Umane la locul de muncă unde te angajezi.

În Federația Rusă – procedura de echivalare și recunoaștere și actele necesare - http://obrnadzor.gov.ru/ru/activity/main_directions/recognition_of_documents/ sau http://www.nic.gov.ru/ru/proc/nic

Procedura de recunoaștere a calificărilor profesionale diferă de la stat la stat.

În cele 28 de state membre ale Uniunii Europene și Islanda, Norvegia, Liechtenstein și Elveția, procedurile privind obținerea accesului la o profesie reglementată depind de intenția ta.

• Opțiunea 1: Dacă dorești să emigrezi permanent în țara-gazdă și să exerciți profesia acolo (emigrare autorizată): în acest caz, este necesară recunoașterea calificărilor.
• Opțiunea 2: Dacă dorești să prestezi temporar servicii în țara-gazdă, va trebui doar să prezinți o declarație preliminară scrisă. Totuși, dacă profesia ta are implicații serioase asupra sănătății sau a securității, țara-gazdă ar putea verifica în prealabil calificările pe care le ai.

Consultă baza de date a profesiilor reglementate pentru a afla care sunt profesiile reglementate în UE și autoritățile ce le reglementează.

Conform Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, profesiile liberale sunt orice profesie exercitată pe baza unor calificări profesionale corespunzătoare, cu titlu personal, sub propria responsabilitate și independență din punct de vedere profesional, oferind servicii intelectuale și conceptuale în interesul clientului și al publicului.

Pentru informații specifice referitor la fiecare țară în parte apelează la instituțiile specializate din țara unde intenționezi să lucrez în calitate de liber profesionist. De exemplu, pentru Germania poți consulta Portalul de informare al Guvernului German. 

În Canada, rolul de a recunoaște calificarea și acredita într-o profesiune precum medic, inginer, profesor, contabil sau asistență medicală revine Colegiilor Profesionale respective care guvernează și reglementează activitatea acestor grupe ocupaționale.

În Statele Unite, există mai multe autorități care oferă servicii de recunoaștere și echivalare a diplomelor străine. În funcție de scopul pentru care este solicitată, recunoașterea se efectuează de către:

• Școala sau instituția de învățământ superior, pentru cei care doresc să își continue studiile
• Angajatorul (compania, firma sau autoritatea publică), pentru cei care își caută un loc de muncă
• Autoritatea profesională sau de autorizare competentă, pentru cei care doresc să practice o profesie reglementată.

Majoritatea instituțiilor, companiilor sau autorităților menționate mai sus iau o decizie pe baza recomandărilor făcute de către organismele specializate în furnizarea serviciilor de echivalare a studiilor. Departamentul American al Educației (US Department of Education) nu evaluează/validează calificări internaționale. Pe teritoriul Statelor Unite exista două mari Asociații care includ mai multe agenții de evaluare și echivalare a studiilor. Centrele de echivalare a studiilor sunt disponibile în:

• National Association of Credential Evaluation Services (NACES) - 19 centre de echivalare.
• Association of International Credential Evaluators (AICE) - 10 centre de echivalare.

În Federația Rusă procedura de echivalare și recunoaștere și actele necesare poate fi consultată pe portalul Centrului Informațional Național în domeniul educației și calificărilor sau al Agenției de Supraveghere în domeniul Educației și Științei.

Pentru statele din Uniunea Europeană adresează-te la oficiile de ocupare a forței de muncă.

Dacă te afli în căutare de muncă în Uniunea Europeană accesează EURES Portalul Mobilităţii Europene Pentru Ocuparea Forţei De Muncă.

Pentru Federația Rusă accesează Serviciul federal pentru muncă și ocuparea forței de muncă sau cea mai extinsă bază de date a locurilor de muncă vacante în Federația Rusă.

Deschiderea unei afaceri în calitate de migrant are loc în baza dreptului de ședere permanentă și/sau a vizei de investitor care este acordată persoanelor nerezidente care au intenția de a investi în țara de destinație.

Sunt două opțiuni ca să deschizi o afacere într-o țară străină.

Opțiunea 1. În baza vizei de investitor, care îți va da dreptul de ședere permanentă în țara dată. Practic fiecare țară este interesată să atragă investitori străini care să creeze locuri de muncă și să dezvolte economia, de aceea are Programe speciale de imigrare a oamenilor de afaceri.

Vezi la compartimentul ȚĂRI care sunt condițiile, suma ce urmează a fi investită și actele necesare pentru a obține o viză de investitor pentru fiecare stat în parte.

Opțiunea 2. În baza dreptului de ședere permanentă dacă locuiești deja acolo.

Indiferent de opțiune:

- Informează-te deplin despre posibilitățile de deschidere a unei afaceri în țara în care vrei să emigrezi sau unde te afli deja, specificul domeniului în care vrei să te lansezi.
- Consultă site-urile specializate ale autorităților și altor instituții care pot să-ți ofere suport și consultanță, sau care desfășoară programe speciale de imigrare a oamenilor de afaceri.
- Informează-te despre legile din țara dată, impozitele și alte taxe, riscurile ce pot apărea.
- Vorbește cu alți concetățeni care au deschis afaceri în țara dată și care sunt membri ai diasporei.

Sistemul bancar diferă de la stat la stat. Nu toate băncile din străinătate lucrează cu nerezidenții. Majoritatea băncilor cer ca titularul de cont să desfăşoare o activitate în ţara respectivă, sau pot solicita acte ce explică proveniența banilor.

Conform legii, tu în calitate de migrant moldovean, poți deschide conturi bancare la o bancă din țara unde te afli numai pentru perioada aflării tale în străinătate. La întoarcerea din străinătate, aceste conturi trebuie să fie închise, iar soldurile acestora – repatriate.

În cazul în care vrei să utilizezi contul tău deschis în străinătate inclusiv după revenirea în Moldova, înainte de a reveni acasă, urmează să obții o autorizație de la Banca Națională a Moldovei. Află mai multe detalii despre procedură la reprezentanții BNM (tel: + 373 22 822 501).

Poți să înregistrezi, păstrezi şi utilizezi mijloacele tale bănești în/din conturile deschise în străinătate, fără autorizare din partea BNM, dacă le folosești în scopurile pentru care ai deschis conturile (transfer de salariu, pensie, etc.).

Vezi aici cum poți să deschizi un cont bancar în UE.

Dacă ai permis de ședere temporară sau permanentă și permis de muncă, ai acces la oportunitățile de finanțare ale țării de destinație. Fiecare țară stabilește programe de susținere a imigranților în dependență de politica migrațională și specificul fluxurilor migraționale.

Specifică programele de care poți să beneficiezi la autoritățile administrative locale, băncile și asociațiile ce oferă consiliere în afaceri.

Vezi mai multe detalii la COMPARTIMENTUL ȚĂRI.

Nu există norme general valabile la nivel european referitoare la impozitarea veniturilor obținute de persoanele care lucrează sau petrec o parte din timp în una dintre țările UE.

Totuși, țara unde ai domiciliul fiscal poate să impoziteze, în general, totalitatea veniturilor (obținute din muncă sau din alte surse). Este vorba despre salarii, pensii, prestații, venituri generate de proprietăți sau de alte surse, profituri obținute din vânzarea de proprietăți, peste tot în lume.

Fiecare țară are propria definiție a domiciliului fiscal. Cu toate acestea:

• se consideră, în general, că ai domiciliul fiscal în țara în care petreci mai mult de 6 luni pe an;
• dacă petreci mai puțin de 6 luni pe an în una din țările UE, în mod normal păstrezi domiciliul fiscal în țara de origine.

Vezi aici informații privind ratele de impozitare, datele de contact ale autorităților fiscale și definițiile domiciliului fiscal în țările din UE.

Dacă te afli într-un stat UE mergi la Direcția Finațelor Publice din raza domiciliului și depune o cerere. De exemplu, dacă te afli în România și vrei să obții codul NIF (număr de identificare fiscală), trebuie să te adresezi Administrației Finanțelor Publice din raza locației unde domiciliezi/ desfășori activitatea în România.

Vezi aici detalii despre numărul de identificare fiscală în Marea Britanie -și aici privind numărul de asigurare socială.

În Federația Rusă, la fel, codul fiscal (Идентификационный номер налогоплательщика (ИНН)) poate fi obținut la inspectoratul fiscal din regiunea unde locuiești timp de 5 zile.